În taxi mirosea frumos. A cald şi-a om cumsecade. Era cam de vârsta mea şi mi-a plăcut cum m-a primit. Dar n-am apucat decât firescul schimb de replici de bun-venit, că-ndată am auzit prin staţie: „Făt-Frumos. Cine ia Făt-Frumos?“
– Domnule, există strada Făt-Frumos?
– Da, doamnă.
– În Bucureşti?
– Da. În Rahova.
– Atunci, înseamnă că trebuie să existe şi strada Ileana Cosânzeana.
– Este, doamnă. Tot prin zona aia.
– Dar Strada Zmeului? Întreb eu în timp ce-mi las capul pe banchetă, fericită brusc datorită procentajului de mitologie din cvartalurile Bucureştilor.
– N-am auzit. Să mă uit. Nu, nu e.
– Dar Strada Vrăjitoarei?
– Nici aia, doamnă. Îmi pare rău. Dar de ce-ntrebaţi de ele?
Foto: Costică Acsinte
– M-am întristat, domnule. O să vă spun de ce. Nu ştiam de străzile Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana şi m-am bucurat când am aflat. M-am simţit un pic în basm. Dar, când aţi spus că n-avem zmeu, mi-a plecat bucuria. Că Făt-Frumos şi Ileana sunt un fel de Romeo şi Julieta fără Shakespeare. Ce fac ei, adică numai ei doi? El, mereu frumos, ea, o tipă veşnic tandră, indiferent de poveste.
Dacă zmeu nu este, atunci Făt-frumos ioc viteaz, iar Ileana ioc trofeu. Ce basm e ăsta, în care personajele principale stau într-o vitrină, mă rog, mutatis mutandis, se lungesc pe caldarâm? Nu-mi place toponimia asta edulcorată, defel nu-mi place. Parcă ăştia doi ar fi nişte păpuşi de cârpă, umplute cu paie.
Şi nici vrăjitoare? Muma zmeilor, ceva? Adică zmeul nu e rău fiindcă l-a bătut mă-sa când era mic şi nu l-a-nvăţat să spele vasele după ce-a gătit feţi-frumoşi? În fine, dacă nu e deloc, unde naiba să mai fie şi rău? Fără zmeu & his mother nu e un basm adevărat. Câtă dulcegăreală poate suporta şi-o mitologie? Iar pentru că e vorba despre străzi, trebuie să ştiţi că mă simt aproape în nesiguranţă în oraşul ăsta care nu e-n stare să spună o poveste ca lumea.
Şi la Constanţa sunt străzile Ileana Cosânzeana şi Făt Frumos. În apropierea Lacului Tăbăcărie.
Nici urmă de zmeu, mumă, vrăjitoare şi iele.
Suntem doar îndrăgostiţi.
https://www.google.ro/maps/place/Intrarea+Zmeica,+Bucure%C8%99ti/@44.3710205,26.0960041,17z/data=!3m1!4b1!4m2!3m1!1s0x40ae01df142b04fb:0x5f1b55e1f05a37da?hl=ro
Daca accepti, avem o intrare ce se numeste Zmeica
Accept, da’ nu e tot aia.
Fat misto si Elena Cosanzeana is acuma la bulau, la mititica, dna Ana, c-au ciordit si ei oleaca, ca sa mananca si gura lor 1 salam, o icra, 1 paar de sampanie. Mie-mi place de Elena Cosanseanca ca-si pune mana la nasuc ca sasi edulcoreze linia nasucului. Aceasta operatiune de edulcorare se poate face cu mana, sar Andreea Tonciu a fo la turci, unde 1 medic esteticolog ia edulcorat nasu cu 1 iatagan s-au 1 bisturiu pentru ca acesta (nanaul cu pricina) era prea coroiat. Dna Manu, sarumana, ochisorii si broboada, tot pe langa Tabacarie trece o ulitza, se cheama Bulevardu Mamaia, care merge pan la Navodari. Pe toata aceasta zona, dela capatu Mamaii , pan la Navodari, se poate efectua scaldare in mare, doar in izmene, ca acoalea lam dus pe tataia pin iulie 80, sa se scalde in mare, ca pan la varsta de 80 de ani nu vazuse marea. Taicuta, ca orice om prevazator de la munte, nusi leapada izmenele si caciula, caci nu se stie cum se schimba vremea. Am vut io sai cumper niste budigai de plaje, dar no vut, sa rusinat. Lam dus si la Modern, unde in acei ani se vedeau de sus dela Zorile, femeele si berbatii care faceau plaje in curu gol. Cand o vazt tataita femeele cu sanii si rusinea la vedere, a actionat precum ala care a vazt girafa la zoo…
Raj, pe unde-ai umblat, pişicherule?
Peicesa, sarumana !
Și, când arunci cu povești ori doar cu pui de povești, mă topești.
Mulţumesc, Magda.
Lasa, ca avem povesti in Mamifer, intinse de la Bucuresti pana in padurile Suediei si la Lisabona (unde-s eu). Te citesc cu drag, noroc cu Elefant.ro care te vinde virtual
Mulţumesc frumos, Antoaneta. Mă bucur că-ţi place Mamifer.
Hahaha, și eu am găsit în Cluj străzile astea două, Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana, prin Dâmbul Rotund. Da` culmea e că sunt paralele
Ca-n viaţă, Marius.
Ha, am ajuns aici căutând fix “strada Vrăjitoarei”
Aparent chiar a existat în București, în actuala zonă Piața Gemeni / str. M. Eminescu (str. Romană, pe atunci), dar a fost exorcizată simbolic cândva în ultimele decenii; acum se numește str. Luminei, într-adevăr mult mai îndulcit și mai lipsit de farmec 
Uite și dovada: http://bit.ly/1eK8c2T
Mulţumesc.