Tag: educatie

ca_20140212_007

Te lăsăm acolo și plecăm

Am urcat aseară în tramvai și, în timp ce apropiam cartela de aparat, am auzit o voce bărbătească: „Coborâm la următoarea, te lăsăm acolo și plecăm.“ În mod normal, nu mi-ar fi atras atenția cuvintele astea, numai că tonul bărbatului avea ceva înspăimântător în el. Întâi, era clar că omul băuse, apoi, era acolo satisfacția […]

Acsinte sticle

Bem, batem, omorâm

Am găsit de dimineață în mesagerie câteva cuvinte ale unui om care-mi spunea, fără să se refere la ceva anume, că, dacă ne mobilizăm toți, o să reușim. Imediat mi-am dat seama la ce se referea, toți suntem zguduiți în zilele astea de ceea ce am numit „crima de la Motru“. Deși i-am fi putut […]

Nenăscut

După douăzeci de ani

Pe 13 iunie 1997, era să mor. Aflasem cu o zi înainte că pruncul meu nenăscut murise în pântecele meu de două săptămâni. Șocul veștii m-a aruncat într-un hău. Doctorul mi-a zis că trebuie să fac avort, copilul este mort, iar eu sunt în pericol de moarte. Nu înțelegeam nimic. M-am ridicat de la ecograf […]

17036743_1204369942964498_1876397306_o

Ce câștigi, de fapt, la olimpiadă

Libertate. Sigur, tu poți să vrei și premii, adică recunoaștere, sunt bune premiile, dar niciunul, nici cel mai mare, nu se compară cu libertatea ta în fața foii albe. Asta pentru că nota aia de la olimpiadă, oricare ar fi ea, nu are cum să te afecteze. Adică nimic rău nu are cum să ți se-ntâmple. […]

Ion Gavrilă

Profesorul: „Rostul meu e să aflăm cine ești tu“

A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]

Acsinte copil

Școala și spitalul. O frică și-o groază

Întâi, ne-am dat seama c-am fost mințiți. Deci, furați. Minciuna este furt de încredere. După ea, întotdeauna, potopul. Iar pe domnul potop l-am trăit noi, și cu vârf, și-ndesat, că n-a fost potop de apă, ci de gunoi. Spaima de autoritate am moștenit-o din comunism, iar cei care au devenit autorități după revoluție s-au folosit cum […]

Acsinte punctualitate (2)

Tuta satului

Până la Mitropolie, facem, de la ai mei, cam şapte minute. Pe jos. Aşa că, de obicei, plecăm, în noaptea de Paşte, pe la fără un sfert. Ştii tu al cui. De data asta, eram trei. Fata mea, prietena mea şi cu mine. Drum săltat, cale-ntunecoasă. Eu le spun fetelor că lumea mai şi bea […]

Adrian Silişteanu

E rândul tău, copilul meu…

… să mă cerţi am să stau şi-am să tac până-ţi trece furia n-am să plâng cum ai plâns tu când aşteptai să-mi treacă mie şi-o să-ţi spun de zeci de mii de ori de sute de mii de toate orile că stau în furtuna ta că tac viscolit pentru că altcândva plus altcândva plus […]

Acsinte vitel

N-o bat, numa’ o asupresc

Demult, o colegă de serviciu povestea o vizită în satul părintesc. Era copil născut şi crescut la oraş, satul ăla i se părea din altă lume. Nu-şi amintea nimic din ce-i frumos şi idilic la ţară, ci doar c-a văzut un ţăran suduindu-şi şi lovindu-şi vita cu o bâtă. A alergat într-un suflet la el […]