În tot timpul ăsta, mămica nu stătuse o clipă. Robotise întruna. Scosese platourile din frigider, ornase icrele cu feliuţe minuscule de măsline, scuipase puţin pe paharele de vişinată, pe unde mai apăruseră pete de la Paşte, şi le ştersese apoi cu colţul capotului (dacă nici ea nu era curată, nimeni nu mai era, casa ei […]
Pe Costăchel îl prinsese ploaia prin oraş, în drum spre cimitir. Luase deja lumânările şi le învelise grijuliu într-un număr vechi din Integrame Maxim. În mâna cealaltă ţinea buchetul de garoafe şatirate. Era în tramvai, care se legăna uşor, şi pe el ploaia îl trăgea mereu la somn. Numai de nu s-ar procopsi cu un […]
În sâmbăta de Sfinţii Constantin şi Elena, Costăchel îşi serbează şi ziua de naştere. Face 65 de ani, dar nu şi-i arată, mândreaţă de bărbat. Şi cum coboară el pe scări, mai rar. De urcat, urcă doar cu liftul, dar la coborât nu-l întrece nici tanti Genoveva, doamna cu proteza de şold. Genoveva, femeia care […]
… prieten, mai ştii cât de arogant mi s-a părut că eşti atunci când te-am văzut prima oară? La prezentarea aia de modă de la sfârşitul lui noiembrie 2011. Profesionist şi rece. Fix cum nu-mi place mie. Atunci când eu ţi-am părut ţie înfiptă şi-nţepată, plus cu aere de şefă. Exact cum nu sunt eu. […]
Acest experiment literar scris la șase capete-inimi a pornit de la un nume dat de Andreea, mare pasionată de Telegrame, ca şi noi, de altfel. Costăchel Gudurău. Ne-am repezit ca moaşele şi ursitoarele să-l scoatem în lume, să-i dăm formă şi miez. Care noi? Nora, muza, Andrusk, Edle, Ce Ghevara mea şi cu mine. Nu […]
Sunt un copil cu ziduri de incintă. Am contraforţi şi turnuri. Am şanţ de apărare şi o platformă uriaşă, cu lanţuri. O ţin mereu ridicată. Nu s-a inventat berbecele pentru fortăreaţa mea. Nu-mi pieptăn părul în curtea castelului, însă mă trezesc în fiecare dimineaţă şi ascult privighetoarea. Nu sunt singura. Nu sunt singură. Nu mestec […]
Dacă nu se întâmplă vleo neîntâmplată si dacă nu fac vleo nefăcută, joi se numeste ziua cale-mi place mie cel mai mult. Mai uit de luni, de mielculi sau de vineli, dal de joi, niciodată. Mama mi-a spus că m-am născut întl-o zi de joi, dal as fi putut afla asta si dintl-un calcul simplu. […]
… să-ţi spun tot ce aş vrea să-ţi spun, îţi scriu un mic răvaş. Nici azi nu am ştiut şi nici în alte aziuri, din alte dăţi. Şi au tot fost. Mereu îmi spun că de data asta o să pot să fac să fie altfel. Şi uite că nu mi-a ieşit nici azi cum […]
Taica Apostol era ‘nalt şi hâtru de peste 80 de ani. Ştiu de el de la nepotul lui, foarte drag prieten mie. A fost să-şi vadă ridicătorii şi-a venit apoi să-mi dea poveste. Pe bătrân l-a trimis mama Maria, muierea lui, în toamna dinaintelui, în piaţă la Severin, să ia ceva legume de pus pe […]
Nu mai ştiu câţi ani aveam, oricum, eram în primii ani de şcoală. Aşadar, la bunici, în vacanţă, aşa cum a fost toată viaţa aia. Cea mai mare şi mai frumoasă din câtă am avut. În sâmbăta Paştelui, am vrut să schimb locurile celor două imagini de pe peretele camerei cu glasvand. Una era o […]