Tag: Romania

Zimbri

Și ne dă nouă…

… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]

Țară ca aici

Vreau o țară ca aici

De zeci de ani tot aud „Vreau o țară ca afară!“. La început, am fost de acord cu sloganul ăsta, dar, în timp, am înțeles că o astfel de dorință nu are cum să ajungă realitate și nici n-ar trebui să continuăm să ne uităm peste gard, fiindcă rezolvările sunt la noi. România e un făt […]

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

Colectiv

Fata din Colectiv și steagul scoțian al României

Am ajuns aseară-n Piața Victoriei și m-am dus la locul de-ntâlnire cu prietenii mei. E același în fiecare zi, ca să ne găsim. Am primit un telefon de la o altă prietenă, care mi-a zis: „Ana, am venit singură și-aș vrea să vin cu tine, cu voi.“ M-am dus și-am luat-o de la Antipa. La un […]

te_poster_ro_oficial

Sunt cine m-am lăsat să fiu

O supraviețuitoare de la Auschwitz povestea cândva cuiva ce anume i-a schimbat ei viața. Nu suferințele cumplite din lagăr, ci un lucru pe care ea însăși l-a făcut. În drum spre lagăr, în tren, era cu fratele ei, în vârstă de trei ani. Când au au fost dați jos din tren, a observat că micuțul […]

Nicola Dalessio

Rod şi rădăcină

România mea a deschis ochii odată cu mine, în grădina casei. Ştiu că aruncam mingea spre soare şi, cum n-o mai vedeam, mă speriam că s-a tot dus. Mă-ncrâncenam să merg pe-o tricicletă, prin bulgării pământului proaspăt săpat. România mea avea gustul ţărânei cu care mă jucam, avea mirosul aspru al viţei-de-vie şi culorile stratului […]

Acsinte haitosa

România, haitoşa mea

N-am ştiut vreodată ce-i aia patriotism. Nici acum nu mi-e foarte clar, deşi definiţia din dicţionar e limpede. Mă gândesc la asta ca la o legare sufletească de glie. Dar fără nod. Înainte de orice altceva, îmi aflu ţara în limba română. Şi după toate cele care vin şi trec, tot acolo. Am ştiut de copil […]

Vot

Dreptul meu. Obligaţia mea. Votez

Cred c-am apucat două scrutinuri pe vremea comuniştilor. Ne dădeau liber în sâmbăta de dinainte. Da, da, eu am învăţat şase zile pe săptămână în primii aproape zece ani de şcoală. Ne lăsau acasă fiindcă pregăteau secţiile de votare care erau şcolile. Mama şi tata, împreună cu tot cartierul şi toată ţara, se duceau duminica-dimineaţa […]