Tag: literatura

Cu Oana

Et in Granada ego

Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]

botina

… și o botină, dar nu prea fină

Era frig când am ajuns la Cristian, Brașov. Frig și dădea să plouă. Pe drum, mă gândeam că n-am mai avut nicio triplă lansare de carte până acum, dar emoția cea mare nu de-acolo venea, ci din faptul că n-o mai întâlnisem nicicând pe Nora Iuga, iar acum urma s-o văd. Tripla lansare a însemnat […]

12885999_1288657104481369_6304501246954395992_o

Federeii

Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]

Biblioteca

Cârdu’ de cărţi

Era vară şi târg. Rada, fie-mea, avea vreo trei ani şi jumătate. Şi, cum ieşeam în fiecare zi la plimbare, formula copil înfipt în căruţ, am zis că-mpingerea agregatului până la Romexpo şi retur o să fie plăcută pentru toată lumea: copil, tată, mamă. Plus statul acolo preţ de câteva ore. Şi-aşa a şi fost. […]

3 (3)

La mulţi ani, Tia Şerbănescu!

Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]

Lucian1

Poetul din cartierul meu

L-am cunoscut în toamna lui 1996. Un bărbat tânăr, c-o barbă cam de vârsta lui. L-am auzit citindu-şi poemele şi mi s-a părut că în faţa mea stă Moise, cu toiagul în mână, în buza Mării Roşii, despărţind apele. Poezia lui îmi umplea venele şi arterele, îmi inunda creierul şi-mi ieşea prin piele, ca mierea […]

POP_8149 (2)

Majestatea sa, redactorul de carte

Eu chiar cred că un scriitor poate fi foarte valoros chiar dacă nu ştie să-şi scrie limba corect. Iar aici mă refer la punctuaţie şi la acordurile delicate. Bun. Aici intervine un alt profesionist, adică e obligatoriu să intervină: redactorul de carte. Cărţile care n-au trecut prin mâinile şi ochii unui redactor foarte bun dau […]

nicolae breban

Ana Barton în dialog cu Nicolae Breban: „Mă opun conceptului de capodoperă“ – II

Să continuăm conversaţia clujeană cu romancierul Nicolae Breban. Prima parte o puteţi citi aici. „Fondatorul tipologiei moderne în roman” Şi din literatura universală? Acolo e mai uşor fiindcă îi avem pe ruşi. Lermontov, pe care l-am descoperit când eram foarte tânăr. Un erou al timpului nostru – o carte fantastică, un roman apărut la 1840, […]