Ea e Viorica lu’ Ginerică, din cătunul Tănăsești, de lângă Horezu. Am cunoscut-o când am fost în curtea școlii din cătun, cu oamenii din fotografia asta. Totul a început în ianuarie, când, într-o seară, m-a sunat poetul Lucian Vasilescu: „Ana, m-am gândit la ceva, am vorbit cu mai mulți artiști, ce-ar fi să mergem și […]
În treisprezece ani, pe plajă la 2 Mai, am auzit o mulțime de povești despre Nina Cassian. Spuse de oameni care ziceau că au fost martori ai acelor întâmplări, dar și de oameni care le auziseră de la alții. Asta în timp ce în societate nu se prea vorbea despre Nina Cassian. În ce o […]
Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]
Nu, chiar n-a fost vina mea că m-am îndrăgostit de Dănuț. Era mai mare decât mine cu trei ani, era frumos și, cel mai rău, era foarte bine educat, or, la capitolul relații sentimentale, asta mi-a distrus mie viața încă de când eram mică. Bine totuși că nu mi-am dat seama atunci, ar fi fost […]
Era frig când am ajuns la Cristian, Brașov. Frig și dădea să plouă. Pe drum, mă gândeam că n-am mai avut nicio triplă lansare de carte până acum, dar emoția cea mare nu de-acolo venea, ci din faptul că n-o mai întâlnisem nicicând pe Nora Iuga, iar acum urma s-o văd. Tripla lansare a însemnat […]
– Mami, cum e Oana? – E… nu știu să-ți spun cum e. Ai s-o vezi pe scenă. E altfel. Pot să-ți spun doar că e cum n-ai mai văzut. Atât. Să-mi zici tu după spectacol cum e Oana. După: – Cum e, mamă, Oana? Cum ți s-a părut? – Trece lumina prin ea, mami. […]
Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]
Era vară şi târg. Rada, fie-mea, avea vreo trei ani şi jumătate. Şi, cum ieşeam în fiecare zi la plimbare, formula copil înfipt în căruţ, am zis că-mpingerea agregatului până la Romexpo şi retur o să fie plăcută pentru toată lumea: copil, tată, mamă. Plus statul acolo preţ de câteva ore. Şi-aşa a şi fost. […]
Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]
L-am cunoscut în toamna lui 1996. Un bărbat tânăr, c-o barbă cam de vârsta lui. L-am auzit citindu-şi poemele şi mi s-a părut că în faţa mea stă Moise, cu toiagul în mână, în buza Mării Roşii, despărţind apele. Poezia lui îmi umplea venele şi arterele, îmi inunda creierul şi-mi ieşea prin piele, ca mierea […]