O cheamă Aurora, iar eu n-am nicio fotografie cu ea și de-aia am pus aurora borealis. Dar îmi dau seama acum că nicio fotografie nu s-ar fi potrivit mai bine fiindcă Aurora e unul dintre atât de puținii oameni care se oglindesc în numele lor. Are 83 de ani și e de-o frumusețe nepământeană. Cred […]
Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]
Băiatul mergea încet pe drumul spre pădurea de sicomori. Era soare și o iarnă ca primăvara. Plecase cam dezbrăcat și-i părea bine acum, era mai cald decât crezuse. Și-apoi, nu la haine se gândise el când ieșise din casa lui mică, de care îi părea întotdeauna rău că pleacă, îi părea rău s-o lase singură. […]
M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]
… nu are butoane. Ar fi bine dacă ar avea, ai ști pe ce s-apeși la nevoie. Așa te gândești când nu știi ce să faci, iar apoi te răzgândești pentru că nici tu nu ai butoane și-ți amintești că nici ai tăi n-au avut pe ce s-apese când le-a trebuit. Și nici acum nu știu, […]
scrie ce vrei spune ce vrei așa fac și eu o să-mi placă n-o să-mi placă o să mă-nfurii o să mă scârbesc o să ador ce scrii și tu vei face la fel o să treci pe lângă mine o să trec pe lângă tine ne vom opri fiecare în dreptul celuilalt când vom […]
Pe ușa biroului a intrat o fată mărunțică și firavă. Avea două cozi împletite și se uita într-o parte. Și nici n-avea cum altfel, când mulții ochi ai doamnelor care începeau să frizeze veșnicia în biroul ăla s-au ațintit asupra ei. Mi-am amintit atunci de prima mea întâlnire cu ele. Cu o seară înainte de […]
Rahmaninov era mai tot timpul, supă la plic, doar când chiar rămâneam fără niciun ban și intram în rezervele strategice. Aveam pick-up în camera de cămin și foarte multe viniluri. Și casetofon aveam, era bun la o aniversare sau la un chef nepremeditat. Momentul „supă la plic“ era semnul sărăciei lucii. Înainte de ea, treceam […]
Și de Paște e cam la fel, c-așa e familia noastră, una de zăpăciți. Numai că la noi acasă, de Crăciun se deschide lada cu nebunie. Mai mult decât oricând. Nu m-am gândit niciodată să fiu de Crăciun în altă parte decât cu ai mei. Cât au trăit bunicii, eram toți în casa lor. De când […]
În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea […]