Tag: film

SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Și ce dacă? Nu poate dragostea cât poate omul. Iar cât poate societatea omul nu știe până nu e pielea lui în dinții ei. Fiindcă mentalitatea ce caracterizează societatea nu te atacă doar din exterior, ca un animal sălbatic scăpat de la zoo, ci mai ales din interior, pentru că tu, respirând-o zi de zi, […]

Marita still 2

Marița

De câte ori nu ni se-ntâmplă să vrem să intrăm în sufletul unui om? Poate nu neapărat să fim mici, cât să fim necorporali, ca să ne putem plimba nestingheriți prin sufletele oamenilor și să înțelegem noi ceea ce ni se pare că nici ei nu înțeleg și de-aia nu ne înțelegem unii cu alții. […]

Serafim

Și serafimii sar garduri

E felul lor de a zbura, când sunt adolescenți. Au aripi multe, nu ca noi. Nouă ne cad în timp, pentru că avem impresia că ne facem mari. Iar aripilor nu le plac impresiile. Și au și ochi mulți serafimii, numai că-i au în inimă când sunt foarte tineri. Și văd un pic blurat. Dar […]

Țara moartă

Cum nu ne pasă

Filmul ăsta e un pumn în stomac și te prinde fără aer. Și e foarte bine așa, după aia respiri mic și încet, asta când nu oftezi scuturat. Pentru că filmul ăsta doare cu o durere de care toți avem nevoie. Ca să ne limpezim, să ne trezim. Am învățat la școală o istorie glorioasă, plină […]

Fixer_05

Cât ești dispus să plătești ca să reușești

Mult. În general, mult. În bani, dar asta e plata cea mai mică și mai cuminte, iar aici nici nu este vorba despre bani. În distanțe se fac plățile cele mai mari, iar aici despre cele mari este vorba. Distanțele astea sunt între tine și ceilalți, dar și între tine și tine. Când sunt foarte […]

img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Pentru că sigur au un loc al lor. Poate un câmp auriu, cicatrizat și el pe ici, pe colo, poate o linguriță de nor alb, de munte, ori poate au marea lor cea mare, cea mai mare, cicatrizată în adâncuri, caldă și roșie la țărm. Sau poate locul inimilor cicatrizate e-n inimile noastre pletorice, neapărat […]

te_poster_ro_oficial

Sunt cine m-am lăsat să fiu

O supraviețuitoare de la Auschwitz povestea cândva cuiva ce anume i-a schimbat ei viața. Nu suferințele cumplite din lagăr, ci un lucru pe care ea însăși l-a făcut. În drum spre lagăr, în tren, era cu fratele ei, în vârstă de trei ani. Când au au fost dați jos din tren, a observat că micuțul […]

botina

… și o botină, dar nu prea fină

Era frig când am ajuns la Cristian, Brașov. Frig și dădea să plouă. Pe drum, mă gândeam că n-am mai avut nicio triplă lansare de carte până acum, dar emoția cea mare nu de-acolo venea, ci din faptul că n-o mai întâlnisem nicicând pe Nora Iuga, iar acum urma s-o văd. Tripla lansare a însemnat […]

14352011_1206066642790885_7643099378670560499_o

În filmul ăsta, cine nu sunt încă sigur o să fiu

E vorba despre Sieranevada, filmul care te conține. „Păi, n-ai mai scris o dată, femeie, despre filmul ăsta?“, veți spune. Ba da, aici am scris, chiar aici. Dar n-am zis mai nimic despre actori și am rămas cu un rest, un fel de vinovăție, pentru că ei, absolut toți, sunt strălucitori și sunt convinsă că așa […]

14315541_1208464389217777_393670145_o

Mi-ar plăcea să fiu o vază într-un film de Cristi Puiu

„Doar gândul bun ne poate salva, și el trebuie să fie prezent atunci când celălalt se spune pe sine, pentru ca întâlnirea să aibă loc“, spune Cristi Puiu în interviul său din The Chronicle. Mi-a luat cinci zile să duc la capăt interviul lui Puiu și este cel mai bun pe care l-am citit vreodată. […]