Tag: carte

Alexandru Tiepac

Samsara cu apă, muzică și cerneală

„Fiecare dintre noi are pe cineva care-l poate vâna în orice clipă pentru a-i lua scalpul, de aceea trebuie să ne ferim de oamenii fără chip, de vânătorii de oameni și de recompensele lor; nu trebuie să fugi niciodată, trebuie doar să accepți că ești vânat și nu este exclus ca vânătorul să fii chiar […]

12885999_1288657104481369_6304501246954395992_o

Federeii

Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]

Text Stanca

Cartea neagră cu litere roșii

La răstimpuri, vocile unor martori se ridicau deasupra celorlalte, nu pentru că milioanele de oameni ar fi încetat să-și strige ofurile și păcatele în sala aceea imensă de porțelan a Tribunalului, unde ar fi încăput un popor întreg. Ci pentru că vocile lor erau mai puternice decât ale celorlalți atunci când ajungeau în fața Judecătorului […]

Mâna

Mâna aia care…

Aseară, la lansare, s-a-ntâmplat un lucru care m-a dat peste cap. De fapt, un gest. O doamnă a venit la autograf. I-am scris pe carte, la pagina 100, unde-i textul meu, m-am ridicat, ne-am pupat, am dat să m-așez pentru următorul autograf. Doamna mi-a luat dreapta și mi-a pupat-o. N-am avut nici când să-mi dau […]

3 (3)

La mulţi ani, Tia Şerbănescu!

Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]

Castel carte

Cea care (dez)leagă

Nu știu cum aș putea vreodată să-i reproșez unui om o carte. Bine, în general nu cred în tehnica reproșului. Mi se pare o dovadă de întunecare, dacă nu chiar de mocirlire. Oricum, moartea oricărui dialog. Și nașterea unui monolog fragil și păgubos, un fel de pupare-n oglindă, cu martori. Dar cum aș putea să-i […]

POP_8149 (2)

Majestatea sa, redactorul de carte

Eu chiar cred că un scriitor poate fi foarte valoros chiar dacă nu ştie să-şi scrie limba corect. Iar aici mă refer la punctuaţie şi la acordurile delicate. Bun. Aici intervine un alt profesionist, adică e obligatoriu să intervină: redactorul de carte. Cărţile care n-au trecut prin mâinile şi ochii unui redactor foarte bun dau […]

Carte

Căăărţi faceeem, căăărţi!

„Înainte de a deveni o filozofică amărăciune, cartea e o făgăduinţă, o bucurie, o călătorie prin suflete, gânduri şi frumuseţi.” (Tudor Arghezi) M-a emoţionat să pun mâna pe o coală, apoi pe o carte, într-o fabrică de cărţi. Cărţi pentru copii, cărţi sfinte, de bucate, SF, poezii, aproape ori de care. Coperte de toate culorile, […]

11

Călăuza

Parte peste parte spun şi iau sucitorul moştenit să-ntind aluatul cât mai subţire. Tătăroaica zicea să poţi să citeşti fără chin prin foaia de baclava. Parte peste parte spun iar şi-mi învelesc încet, moale, coapsele cu pomeţii rochiei. Carte peste carte spun şi-nvelesc pulpele cărţii cu palmele sculate şi netrezite din somn. Carte peste carte tac […]

Vifor

Timiditatea la cai

Era cult şi, câteodată, tandru. Îl chema Vifor, iar chestia asta-i punea mult prea multe probleme existenţiale de cinci-şapte ori pe zi. Vara. Iarna, doar de vreo trei. Mă-sa şi tac-su aveau aşteptări neîmplinibile de la el. Şi pentru că-ncepuseră cu pretenţiile de când era foarte mic, iar Vifor nu-i mulţumise cu frumuseţea lui copilărească, […]