Când am pășit, în acea zi caniculară de vară, pe ulițele satului Pălămida, simțeam arșița cum îmi zvâcnește tîmplele și mare minune că n-am leșinat de căldură în locul unde s-au petrecut atâtea și în care, totuși, nimic nu s-a-ntâmplat. Auzisem, în marele oraș, printre șoaptele unor vânzători de înghețată, printre suspinele unui cerșetor, într-un […]
Și cum stăteam eu pe pervazul interior al librăriei și scriam pe cărți, ca la finalul oricărei lansări, văd pe fereastră că un bărbat s-a oprit pe trotuar și se uită la mine. Am simțit că mă privește cineva. Omul se uita cu mult interes, parcă și puțin uimit, dar asta poate doar mi s-a […]
Îi iubește, adică îi face să se simtă liberi în ea, respectați și admirați, îi face să se simtă oameni, chiar dacă sunt mici și nu știu că se simt oameni. Știu însă că se simt bine, că sunt fericiți și în siguranță la școală, iar siguranța asta presupune însăși libertatea lor de a fi exact […]
„Fiecare dintre noi are pe cineva care-l poate vâna în orice clipă pentru a-i lua scalpul, de aceea trebuie să ne ferim de oamenii fără chip, de vânătorii de oameni și de recompensele lor; nu trebuie să fugi niciodată, trebuie doar să accepți că ești vânat și nu este exclus ca vânătorul să fii chiar […]
Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]
La răstimpuri, vocile unor martori se ridicau deasupra celorlalte, nu pentru că milioanele de oameni ar fi încetat să-și strige ofurile și păcatele în sala aceea imensă de porțelan a Tribunalului, unde ar fi încăput un popor întreg. Ci pentru că vocile lor erau mai puternice decât ale celorlalți atunci când ajungeau în fața Judecătorului […]
Aseară, la lansare, s-a-ntâmplat un lucru care m-a dat peste cap. De fapt, un gest. O doamnă a venit la autograf. I-am scris pe carte, la pagina 100, unde-i textul meu, m-am ridicat, ne-am pupat, am dat să m-așez pentru următorul autograf. Doamna mi-a luat dreapta și mi-a pupat-o. N-am avut nici când să-mi dau […]
Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]
Nu știu cum aș putea vreodată să-i reproșez unui om o carte. Bine, în general nu cred în tehnica reproșului. Mi se pare o dovadă de întunecare, dacă nu chiar de mocirlire. Oricum, moartea oricărui dialog. Și nașterea unui monolog fragil și păgubos, un fel de pupare-n oglindă, cu martori. Dar cum aș putea să-i […]
Eu chiar cred că un scriitor poate fi foarte valoros chiar dacă nu ştie să-şi scrie limba corect. Iar aici mă refer la punctuaţie şi la acordurile delicate. Bun. Aici intervine un alt profesionist, adică e obligatoriu să intervină: redactorul de carte. Cărţile care n-au trecut prin mâinile şi ochii unui redactor foarte bun dau […]