Kubilai Schwartz aștepta adăpostit într-o veche stație de autobuz, pe o stradă lăturalnică a Bucureștiului. Ploua torențial. În mâna dreaptă ținea o sacoșă de rafie, din care se ivise capul unei pisici lățoase. Se rezemase de unul dintre pereții murdari ai gheretei din plastic și privea în gol. Era seară, târziu. Întunericul se așternea peste […]
Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]
Era cam șase jumate după-amiaza pe strada aia îngustă, lăturalnică, când ajunsesem la capăt, acolo unde în ea se proptește o alta, tot subțire, tot dosită, numai că așa de spartă, că era într-o iarnă să mă calce un taxi care aproape s-a prăbușit într-o groapă, iar șoferul, în încercarea de-a evita hăul, mai c-a […]
E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă […]
Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]
Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]
Acum un an și jumătate, am primit un mesaj. „Am nevoie să vorbesc cu tine, poți vorbi cu mine? Să mă ierți că dau buzna, dar știu că eu vreau numai cu tine să vorbesc despre asta, cu nimeni altcineva.“ Îl văzusem pe tânăr, să fi avut 18 ani când l-am întâlnit, cu un an […]
Mergea repede, întârziase. Toți ceilalți ajunseseră și-i dădeau deja mesaje, să-l întrebe pe unde e, de ce nu mai vine. Și-a dat seama imediat că s-au strâns acolo, dar nu vorbesc unii cu alții, altfel i-ar fi scris unul singur, hai, doi, dar nu toți. Îi și vedea cum stau pe fotolii, pe scaune, în […]
Lucrurile astea trec, li se-ntâmplă tuturor de mai multe ori în viață. Se numesc ispite, dă-le-n mă-sa. Cine nu le are? Vin, te devastează puțin pe dinăuntru, timp în care tu continui să-ți vezi de ale tale, parcă mai disciplinat decât înainte, apoi se diluează încet-încet și-ntr-o zi te trezești cu pieptul tău știut, de […]
… oamenii au iubit și o să iubească. Fiecare în felurile lui fiindcă felul în care iubește un om se schimbă de atât de multe ori în toată viața lui. O dată cânți, altă dată vorbești, poate și scrii, faci plăcinte, ridici case ori doar ziduri, dai trup, ceri trup, dai suflet, primești. Și-atâtea altele, […]