O chema Cleopatra și-ar fi-mplinit azi, 1 august, poate 90 de ani, poate doi-trei peste, n-am știut niciodată câți ani are, doar că era una dintre surorile cele mari ale bunicii mele. Era frumoasă și râdea tot timpul, ceea ce o făcea și mai frumoasă. Acum, când îmi amintesc, aud râsul ăla altfel, îl înțeleg […]
Am citit astăzi o știre despre un bărbat care s-a sinucis pentru că nu a mai suportat să viseze, așa a scris în biletul de adio pe care l-a lăsat pe o noptieră, la capul patului, „nu mai suport să visez și am ostenit să trudesc pentru a nu visa”, o știre care m-a întristat, […]
Nu am știut cît o iubesc pe doamna țara mea pînă cînd nu am început să ies în stradă pentru ea și pînă cînd nu am întins aproapelui meu mînă, pîine și cerneală am vrut să fie țara mea să știe să facă să poată crezînd că ea e cineva iar eu, altcineva și mă […]
De fapt, problema cea mare e că obosești. Pentru că n-ai cum s-o iei încet în iubire, că, dacă ai cum, aia nu mai e iubire. Și toată lumea cumsecade, căreia-i pasă de inima ta și de mințile tale, îți spune „ia-o ușor, cu atenție, nu te-arunca, să nu te zgârii, să nu te ciobești, […]
Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]
Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]
Am scris AICI sâmbăta trecută despre situația fără ieșire în care se aflau Alexandra și fetița ei, în vârstă de zece luni. Am scris diferit decât o fac de obicei, am vrut să fie limpezi lucrurile, am scris, cumva, fără emoție, dându-mi seama că era imens de multă emoție în faptele pe care vi le-am descris. […]
Nu ne e rușine să jignim, să scuipăm, să amenințăm când suntem pe stradă, dar ne e rușine să dansăm. Ce-ar zice lumea? Ar crede că suntem nebuni. Da, lumea aia de care (zicem că) nu ne pasă. Nu ne e rușine să mințim, să trișăm, să fim lași când suntem în interioare, ale noastre […]
Și ce dacă? Nu poate dragostea cât poate omul. Iar cât poate societatea omul nu știe până nu e pielea lui în dinții ei. Fiindcă mentalitatea ce caracterizează societatea nu te atacă doar din exterior, ca un animal sălbatic scăpat de la zoo, ci mai ales din interior, pentru că tu, respirând-o zi de zi, […]
Un om avea o pasăre pe cer era a lui pasărea lui pasăre ca toate păsările care nu pleacă iarna nicăieri care nu pleacă și care nicăieri o pasăre era și omul o vedea cum îl privea vorbea cu ea ea nu vorbea nici nu tăcea ea era ea și mai era și altă ea și […]