Am văzut într-o zi doi pui de pisică la scara blocului, se hârjoneau. Erau amândoi tigrați, așa că le-am zis Tigrana și Sandokan, știți voi, tigrul malaezian. Fetița și-a primit numele după Tigran Hamasyan, pianistul armean, pun un cântec acum. Aveau […]
Omul merge pe drum, pe drumuri, împreună cu alţi oameni. C-aşa-s drumurile, lungimi de om, de cai, de roţi, de praf şi de smoală. Şi merge el, şi vede el, vede lucruri şi oameni, vede vârtej, lumini, îi mai miroase a scorţişoară sau a cârnaţi făcuţi în case. Şi tot mai merge, că n-a ajuns, că […]
… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]
M-aș bucura să-mi spui că nu, că tu te-ai salvat, că tu ai reușit. Ar însemna că mai e speranță, că se mai pot salva și alții, că putem ieși din malaxorul pulverizării. Dar cum? Alaltăieri a murit o femeie care avea 33 de ani. Nu era bolnavă. S-a enervat cumplit, a făcut accident vascular […]
Ești singur, Majestate, singur într-o biserică de departe e iarnă, Majestate, iarnă la tine, iarnă la noi, iarnă în noi, departe în tine iarnă cu noi ultima ta iarnă, Majestate iarnă peste iarnă cu noi, iarnă peste iarnă în noi vor aprinde smirnă și tămâie și-ți vor cădi trupul îmbrăcat în lemn și-n steag îți […]
De câte ori nu ni se-ntâmplă să vrem să intrăm în sufletul unui om? Poate nu neapărat să fim mici, cât să fim necorporali, ca să ne putem plimba nestingheriți prin sufletele oamenilor și să înțelegem noi ceea ce ni se pare că nici ei nu înțeleg și de-aia nu ne înțelegem unii cu alții. […]
Am urcat aseară în tramvai și, în timp ce apropiam cartela de aparat, am auzit o voce bărbătească: „Coborâm la următoarea, te lăsăm acolo și plecăm.“ În mod normal, nu mi-ar fi atras atenția cuvintele astea, numai că tonul bărbatului avea ceva înspăimântător în el. Întâi, era clar că omul băuse, apoi, era acolo satisfacția […]
„Vremea e scoasă din țâțâni. Ce blestem Că eu m-am născut Ca s-o întrem.“ – William Shakespeare Și noi trăim acum acut ce trăia Shakespeare în vremea lui pentru că lumea noastră se schimbă cu repeziciune și radical în timpul vieții noastre și cu ea ne schimbăm și noi. De fapt, noi înșine suntem schimbarea. […]