Mie-mi place de Moș Nicolae. Mi-e, cumva, mai apropiat decât Moș Crăciun. E mai prietenos. Poate pentru că Moș Crăciun a trecut, când eram copil, și prin faza de Moș Gerilă. Dar Moș Nicolae e același de când ne știm. Avem o relație lungă, stabilă și echilibrată. Poate pentru că o „consumăm“ o dată pe […]
Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]
Cât poate suporta și ea. Și durerea, și bucuria, că nici bucuria nu e de ici, de colo de îndurat. Bine că omul nu știe niciodată cât poate duce inima lui, cât mai poate să-l ducă pe el. Dacă ar ști, tot pe biata inimă ar cădea și știința asta, tot pe ea ar seca-o […]
Un om avea o pasăre pe cer era a lui pasărea lui pasăre ca toate păsările care nu pleacă iarna nicăieri care nu pleacă și care nicăieri o pasăre era și omul o vedea cum îl privea vorbea cu ea ea nu vorbea nici nu tăcea ea era ea și mai era și altă ea și […]
Băiatul mergea încet pe drumul spre pădurea de sicomori. Era soare și o iarnă ca primăvara. Plecase cam dezbrăcat și-i părea bine acum, era mai cald decât crezuse. Și-apoi, nu la haine se gândise el când ieșise din casa lui mică, de care îi părea întotdeauna rău că pleacă, îi părea rău s-o lase singură. […]
Ești singur, Majestate, singur într-o biserică de departe e iarnă, Majestate, iarnă la tine, iarnă la noi, iarnă în noi, departe în tine iarnă cu noi ultima ta iarnă, Majestate iarnă peste iarnă cu noi, iarnă peste iarnă în noi vor aprinde smirnă și tămâie și-ți vor cădi trupul îmbrăcat în lemn și-n steag îți […]
M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]
… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]
Și de Paște e cam la fel, c-așa e familia noastră, una de zăpăciți. Numai că la noi acasă, de Crăciun se deschide lada cu nebunie. Mai mult decât oricând. Nu m-am gândit niciodată să fiu de Crăciun în altă parte decât cu ai mei. Cât au trăit bunicii, eram toți în casa lor. De când […]
În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea […]