Tag: lumina

Micul Prinț oglindire

Un om avea o pasăre

Un om avea o pasăre pe cer era a lui pasărea lui pasăre ca toate păsările care nu pleacă iarna nicăieri care nu pleacă și care nicăieri o pasăre era și omul o vedea cum îl privea vorbea cu ea ea nu vorbea nici nu tăcea ea era ea și mai era și altă ea și […]

Sf. Ioan de Sandro Botticelli

Poveste

Băiatul mergea încet pe drumul spre pădurea de sicomori. Era soare și o iarnă ca primăvara. Plecase cam dezbrăcat și-i părea bine acum, era mai cald decât crezuse. Și-apoi, nu la haine se gândise el când ieșise din casa lui mică, de care îi părea întotdeauna rău că pleacă, îi părea rău s-o lase singură. […]

Regele cu câinele (1)

Învață-ne, Rege…

Ești singur, Majestate, singur într-o biserică de departe e iarnă, Majestate, iarnă la tine, iarnă la noi, iarnă în noi, departe în tine iarnă cu noi ultima ta iarnă, Majestate iarnă peste iarnă cu noi, iarnă peste iarnă în noi  vor aprinde smirnă și tămâie și-ți vor cădi trupul îmbrăcat în lemn și-n steag îți […]

Icoana

Moș Nicolae

Mie-mi place de Moș Nicolae. Mi-e, cumva, mai apropiat decât Moș Crăciun. E mai prietenos. Poate pentru că Moș Crăciun a trecut, când eram copil, și prin faza de Moș Gerilă. Dar Moș Nicolae e același de când ne știm. Avem o relație lungă, stabilă și echilibrată. Poate pentru că o „consumăm“ o dată pe […]

Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]

Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]

18237682085_22256c42e9_b

De Crăciun, harababură

Și de Paște e cam la fel, c-așa e familia noastră, una de zăpăciți. Numai că la noi acasă, de Crăciun se deschide lada cu nebunie. Mai mult decât oricând. Nu m-am gândit niciodată să fiu de Crăciun în altă parte decât cu ai mei. Cât au trăit bunicii, eram toți în casa lor. De când […]

11011181125_ab376aa330_b

Murgu

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea […]

cei-doi-saci

Cei doi saci

„Mama, îmi cumperi și mie o prostie?“ Și sărea pe loc în timp ce cânta întrebarea asta. Noi râdeam de-am speriat molu’. Are nouă ani și jumătate și e nepotul meu, fiul verișoarei mele primare, Cristina, și al vărului meu, că-l iubesc de când erau și el, și verișoara mea în clasa a șasea – […]

img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Pentru că sigur au un loc al lor. Poate un câmp auriu, cicatrizat și el pe ici, pe colo, poate o linguriță de nor alb, de munte, ori poate au marea lor cea mare, cea mai mare, cicatrizată în adâncuri, caldă și roșie la țărm. Sau poate locul inimilor cicatrizate e-n inimile noastre pletorice, neapărat […]