Tag: copii

POP_0924

Vărsătorii de bine

Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]

Coresi 1

Când școala îi iubește, copiii o iubesc

Îi iubește, adică îi face să se simtă liberi în ea, respectați și admirați, îi face să se simtă oameni, chiar dacă sunt mici și nu știu că se simt oameni. Știu însă că se simt bine, că sunt fericiți și în siguranță la școală, iar siguranța asta presupune însăși libertatea lor de a fi exact […]

Acsinte fericire

Cu fericirea peste ochi

Mama îmi zicea, când eram mică: „Mamă, niciodată să nu le dai oamenilor peste ochi cu fericirea ta. N-ai de unde să știi ce suferință e-n sufletul omului din fața ta. Și când ți se-ntâmplă ceva care te bucură mult, să fii un pic rezervată, mamă, când îi spui altcuiva. Poate omului ăluia îi amintește de […]

17036743_1204369942964498_1876397306_o

Ce câștigi, de fapt, la olimpiadă

Libertate. Sigur, tu poți să vrei și premii, adică recunoaștere, sunt bune premiile, dar niciunul, nici cel mai mare, nu se compară cu libertatea ta în fața foii albe. Asta pentru că nota aia de la olimpiadă, oricare ar fi ea, nu are cum să te afecteze. Adică nimic rău nu are cum să ți se-ntâmple. […]

18237682085_22256c42e9_b

De Crăciun, harababură

Și de Paște e cam la fel, c-așa e familia noastră, una de zăpăciți. Numai că la noi acasă, de Crăciun se deschide lada cu nebunie. Mai mult decât oricând. Nu m-am gândit niciodată să fiu de Crăciun în altă parte decât cu ai mei. Cât au trăit bunicii, eram toți în casa lor. De când […]

Ion Gavrilă

Profesorul: „Rostul meu e să aflăm cine ești tu“

A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]

Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta […]

Acsinte dragoste

Dragoste

Dragostea se naşte-n inimă şi-şi face casă cu ziduri de apă curată în ochi. Poţi s-o pupi, s-o strângi, s-o mângâi, să-i dai bani şi de mâncare. Dacă-n ochi nu şade, adică de n-o găseşti la ea acasă, atunci fii sigur că nici nu este dragoste pe-acolo.   Dragoste e atunci când ţi-e curat şi […]