Lăsați-i pe copii să vă spună ce nu le convine la voi, la alții, la lume. Ba, mai mult, încurajați-i. Da, știu, Doamne, cât de bine știu!, vă vor prinde nervii-n cîrlige de rufe și-n piuneze, vă vor spulbera liniștea, ce să mai, pe românește, vă vor mînca sufletul. Dar ăsta e respectul, oamenilor buni, […]
Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]
O cheamă Aurora, iar eu n-am nicio fotografie cu ea și de-aia am pus aurora borealis. Dar îmi dau seama acum că nicio fotografie nu s-ar fi potrivit mai bine fiindcă Aurora e unul dintre atât de puținii oameni care se oglindesc în numele lor. Are 83 de ani și e de-o frumusețe nepământeană. Cred […]
Am primit acest text printr-un mesaj, acum o jumătate de oră, împreună cu acordul de a vi-l împărtăși. Din suflet vă rog să-l citiți, mai mult chiar nu mai am putere să spun. „Dragă Ana, drept să spun, eu nu voiam să stau acasă, ci să lupt și pentru firimitura aia de speranță pe care […]
Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]
N-am crescut printre bătrâni, bunicii mei aveau 43 și 49 de ani când m-am născut eu. Frații lor, verii lor, prietenii lor erau de vârste apropiate, așa erau timpurile atunci, copiii veneau unul după altul, la un an-doi distanță. Și doi copii născuți într-un an am întâlnit. În casa noastră era un singur bătrân, străbunică-mea, […]
Copiii care pleacă o fac noaptea, în mijlocul străzii. Acolo își râd ei plânsul zidit. Cu ei în brațe sunt copiii care rămân. Rămân dimineața, când s-au urcat copiii care pleacă în mașinile care-i duc în orașele cu aeroporturi. Așa am văzut eu acum două nopți și nu există plasturi sau șervețele care să-mi oprească […]
Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]
Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]
Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri. M-au lovit […]