Tag: copii

Tot ce se putea întâmpla

S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple

Am primit acest text printr-un mesaj, acum o jumătate de oră, împreună cu acordul de a vi-l împărtăși. Din suflet vă rog să-l citiți, mai mult chiar nu mai am putere să spun. „Dragă Ana, drept să spun, eu nu voiam să stau acasă, ci să lupt și pentru firimitura aia de speranță pe care […]

Maria mea

Femeia care face focul

Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]

Sarah

Bătrânii noștri

N-am crescut printre bătrâni, bunicii mei aveau 43 și 49 de ani când m-am născut eu. Frații lor, verii lor, prietenii lor erau de vârste apropiate, așa erau timpurile atunci, copiii veneau unul după altul, la un an-doi distanță. Și doi copii născuți într-un an am întâlnit. În casa noastră era un singur bătrân, străbunică-mea, […]

Copiii care pleacă și cei care rămân

Copiii care pleacă și cei care rămân

Copiii care pleacă o fac noaptea, în mijlocul străzii. Acolo își râd ei plânsul zidit. Cu ei în brațe sunt copiii care rămân. Rămân dimineața, când s-au urcat copiii care pleacă în mașinile care-i duc în orașele cu aeroporturi. Așa am văzut eu acum două nopți și nu există plasturi sau șervețele care să-mi oprească […]

Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

Acsinte două femei

Pentru că pot, pentru că poți, pentru că putem

Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri. M-au lovit […]

20ianuarie 2018 Piața Universității (1)

Copiii ninsorii

Trei fete și un băiat. Liceeni. Aseară, 20 ianuarie 2018. Unul dintre ei, o fată, mai fusese la proteste. Ceilalți trei, nu. Fetele beau un ceai pe la șase, băiatul era în drum spre Universitate, în metrou. Atunci am văzut la știri că sunt probleme la metrou, în pasaj, la Universitate. L-am sunat și i-am […]

Zimbri

Și ne dă nouă…

… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]

Rada by Moisin

Adolescent, adică nici mic, nici mare

Adolescenții sunt ca lăuzele. Recunosc, nu mai știu unde-am citit asta, dar m-a pus pe gânduri. Omul care-a spus-o se referea la sensibilitate, la vulnerabilitate. Zicea că două perioade de maximă vulnerabilitate – ambele datorate războiului hormonal – au oamenii în viață: adolescența și lăuzia. Asta mă face să cred că tocmai mamele adolescenților ar […]