Tag: copii

Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

Acsinte două femei

Pentru că pot, pentru că poți, pentru că putem

Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri. M-au lovit […]

20ianuarie 2018 Piața Universității (1)

Copiii ninsorii

Trei fete și un băiat. Liceeni. Aseară, 20 ianuarie 2018. Unul dintre ei, o fată, mai fusese la proteste. Ceilalți trei, nu. Fetele beau un ceai pe la șase, băiatul era în drum spre Universitate, în metrou. Atunci am văzut la știri că sunt probleme la metrou, în pasaj, la Universitate. L-am sunat și i-am […]

Zimbri

Și ne dă nouă…

… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]

Rada by Moisin

Adolescent, adică nici mic, nici mare

Adolescenții sunt ca lăuzele. Recunosc, nu mai știu unde-am citit asta, dar m-a pus pe gânduri. Omul care-a spus-o se referea la sensibilitate, la vulnerabilitate. Zicea că două perioade de maximă vulnerabilitate – ambele datorate războiului hormonal – au oamenii în viață: adolescența și lăuzia. Asta mă face să cred că tocmai mamele adolescenților ar […]

Acsinte fetiță

#metoo

Până la moartea bunicului, în viaţa mea de la oraş s-au întâmplat un lucru bun şi trei foarte rele. Cel bun a fost că ne-am mutat, la sfârşitul clasei a treia, într-o casă mult mai mare, din centrul oraşului. Dormeam singură, aveam camera mea. Numai iarna o împărţeam cu bunicul cel foarte bătrân, dar îmi […]

Copil cu carte

De ce mi-e frică de manualul unic

Pentru că am trăit și-am învățat în comunism timp de șaisprezece ani și sunt îngrozită de întoarcerea la comunism. Pentru că am învățat după manual unic la fiecare materie și știu cât de uimită eram când ai mei, bunicii și părinții, mă-nvățau, când eram mică, să mă-ndoiesc. Pentru că am fost șocată primele dăți în […]

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

POP_0924

Vărsătorii de bine

Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]