Pentru că uneori, deseori, îmi place să mă joc, alunecând în maniere de babă cu broboadă, privind printre uluci, nu mă mir niciodată că oamenii mă şi cred. Şi-mi place s-o facă. Altfel, trebuie să recunosc, am şi zone cu adevărat anacronice. Combinate cu atitudini de avangardă, asta însă mai ales în limbaj şi-n gestică. […]
N-o să mă lungesc. Nu vreau să te sensibilizez. Vreau doar să te fac atent. Să fii prezent, dacă lângă tine se întâmplă asta. Poate fi un copil, poate fi un adult. E la fel de vulnerabil. Debutul nu e relevant. Ce am văzut eu a fost cu disconfort abdominal: o dată durere, altă dată […]
Emoţii mari pentru mine-n ziua aia. Colocviul de admitere la doctorat. Bărbatu-meu a stat cu mine pe holul de la Litere, m-a-ncurajat, mi-a promis că nu voi ieşi de-acolo muşcată. Într-un fel, n-am ieşit. Comisia a fost elegantă, iar mie nu mi-au tremurat chiar toate mâinile. Profesoara mea, cea care conducea teza cacumarveni, mi se […]
El şi ea. Conversaţia de dinaintea plecării lui în străinătate, la muncă. Linişte, pace, dezghiocare. Discuţie în mers. Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu – Şi n-ai emoţii că pleci într-o ţară străină? Nu ştii nici limba. – Ba am. Sunt puţin afectat de plecarea asta. Limba o învăţ în două săptămâni. – Ce anume te supără?, întreabă […]
Ăi bătrâni dormeau în cămăşi de noapte. Şi ei, şi ele. Pe-aproape de Bucureşti, le zicea fustare. Mai ales celor bărbăteşti, ca un râs perpetuu întru noptatică feminizare, niciodată efeminare, nu de alta, dar, la o adică impulsivă, cămeşa îşi arăta rolul şi rostul infailibile în înmulţirea neamului. Mâncau păsat şi, dacă aveau, chiar şi cartofi […]
Ieri după-amiază, fie-mea s-a gândit că drumul spre casă, unul de şapte minute, fără popas n-are niciun farmec. Aşa că s-a oprit dumneaei la poarta unei colege, să-şi lase fata ghiozdanul, răpusă de greutatea-nvăţăturii. Au intrat ele-n curte, stăpâna a intrat şi-n casă, a mea a rămas afară. Cei trei paznici, un maidanez alb şi […]
Am auzit asta de două ori. De citit, recunosc, am citit-o de mai multe. De enervat, întotdeauna, fără excepţie. Prima care mi-a spus-o a fost o femeie tânără, 28 de ani, proaspăt divorţată. „Nu mai am încredere-n bărbaţi. Acum vreau să fac un copil“. Recent, mi-a fost dat să mă minunez şi mir deopotrivă, fiindcă […]
Las’ că sculatu’ de dimineaţă, vezi cum te gândeşti la prostii?, e, în sine, o minune, da’ cine să-şi mai dea seama şi de asta? Ar fi şi păgubos, de ca şi cum ţi-ar mai creşte o cocoaşă a recunoştinţei şi-a responsabilităţii, însă una din carne şi grăsime, nu iluzii pe sub piele. De bucurat, […]
Toamnă târzie, acum cincizeci de ani. Un oraş mic şi industrial. Hunedoara. Pâine pe cartelă, cam aşa: tatăl de familie, o juma’ de pâine intermediară, mama şi copiii, câte un sfert de pâine fiecare. Taică-meu zice că, totuşi, pâinea-mumă era destul de mare, că lui, ca şi mie, îi plac precizările şi clarificările Una dintre […]
1. Te uiţi oblu-n ochii omului, încă de la prima vedere. Am zis „vedere“, nu „întâlnire“, da? 2. Spui exact ce-ţi doreşti să spui, iar asta de fiecare dată când deschizi gura. Să ai totuşi grijă la actele ratate, că astea mai şi ricoşează-n posibilele victime colaterale. 3. Nu-ţi domoleşti gestica sub nicio formă. Până […]