Tag: suferinta

ca_20140212_007

Te lăsăm acolo și plecăm

Am urcat aseară în tramvai și, în timp ce apropiam cartela de aparat, am auzit o voce bărbătească: „Coborâm la următoarea, te lăsăm acolo și plecăm.“ În mod normal, nu mi-ar fi atras atenția cuvintele astea, numai că tonul bărbatului avea ceva înspăimântător în el. Întâi, era clar că omul băuse, apoi, era acolo satisfacția […]

romulus_boicu_cto-4525

Atrocități încântătoare

Se dă un cuplu lung. Lung în timp, opt ani bătuți pe muchie. Oameni umblați prin ei, prin lume, prin război. Întorși acum acasă, după ce ea, fotograf de război, sărise în aer la Mossul, în Irak, și fusese operată într-un spital din Germania. În casa lor, unde-i apropie gesturi mărunte, cunoscute din repetare, unde își […]

Colectiv

Undevaii

Să-l cauți pe Dumnezeu se spune să-l cauți în tine, în ceilalți în toate cele care alcătuiesc lumea undeva, undeva, tot îl vei găsi dar, Doamne, poporul meu carele este și poporul tău a obosit în primăvara asta să caute iar acum a și uitat c-a trecut peste el o vară iar vara tu știi arde […]

9 iunie 2012

Ești copilul meu, fac ce vreau cu tine

Sună mai frumos decât „Eu te-am făcut, eu te omor!“, nu-i așa? Mai puțin criminal. În realitate însă, e doar o chestiune de mănuși puse pentru ca părintele, făcătorul, să nu facă bătături de la coada toporului „bunelor“ intenții cu care-și lovește din „dragoste“ copilul. Atitudinea asta față de copii se întâmplă s-o aibă ambii […]

Barbat Acsinte

Ce nu vrem să știm pentru că nu putem duce

Nu vrem să știm ce ne doare și nici ce-i doare pe ceilalți. A, că le cerem să ne spună e una, dar cel mai adesea e pură curiozitate, ca să nu-i zic „sindromul colțurilor basmalei bine strânse sub bărbie și uitatului printre uluci, pe seară“. Iar în ce ne privește, dacă îndrăznește cineva să […]

Nenăscut

După douăzeci de ani

Pe 13 iunie 1997, era să mor. Aflasem cu o zi înainte că pruncul meu nenăscut murise în pântecele meu de două săptămâni. Șocul veștii m-a aruncat într-un hău. Doctorul mi-a zis că trebuie să fac avort, copilul este mort, iar eu sunt în pericol de moarte. Nu înțelegeam nimic. M-am ridicat de la ecograf […]

Turban (2)

Am fost un copil obez. Doare la fel şi azi

Nimic din arătarea lungă şi slabă ca aţa care-a venit pe lume în iarna lui ’73 nu anunţa colosul din adolescenţă. Nou-născuta inspira multă milă şi mare grijă tocmai fiindcă le dădea tuturor senzaţia că nu va supravieţui, fiind mult prea slabă. Când aveam douăsprezece zile, adică de Crăciun, tata mânca, firesc, sarmale. S-a uitat […]

Acsinte meditatii

Nu eşti bună de nimic

Aşa. Cu metodele de învăţare. Sau de tortură, după caz. Abia intrasem în clasa a VIII-a. Într-o seară, mi-am făcut curaj şi le-am spus alor mei că am nevoie de pregătire suplimentară la matematică. Aveam media 9, dar nu eram de 9, ci mă apropiam de 8, însă, probabil, profesoara de matematică era mai îngăduitoare cu […]

Acsinte D

Dumnezoii

Au fost o dată, de fiecare dată, de fapt, dintotdeauna. Dumnezoii. Nişte oameni. Buni ca mierea-picătură cu alţii, răi-cucută cu ei înşişi. Îi văd aproape-n fiecare zi. Îi ştiu şi din fotografii, din tablouri, sculpturi antice şi desene rupestre. N-am cum să nu-i recunosc. Au un nod mic în stern. Cât o boabă de piper. […]