O chema Cleopatra și-ar fi-mplinit azi, 1 august, poate 90 de ani, poate doi-trei peste, n-am știut niciodată câți ani are, doar că era una dintre surorile cele mari ale bunicii mele. Era frumoasă și râdea tot timpul, ceea ce o făcea și mai frumoasă. Acum, când îmi amintesc, aud râsul ăla altfel, îl înțeleg […]
Mie-mi place de Moș Nicolae. Mi-e, cumva, mai apropiat decât Moș Crăciun. E mai prietenos. Poate pentru că Moș Crăciun a trecut, când eram copil, și prin faza de Moș Gerilă. Dar Moș Nicolae e același de când ne știm. Avem o relație lungă, stabilă și echilibrată. Poate pentru că o „consumăm“ o dată pe […]
Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]
De câte ori nu ni se-ntâmplă să vrem să intrăm în sufletul unui om? Poate nu neapărat să fim mici, cât să fim necorporali, ca să ne putem plimba nestingheriți prin sufletele oamenilor și să înțelegem noi ceea ce ni se pare că nici ei nu înțeleg și de-aia nu ne înțelegem unii cu alții. […]
Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]
Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]
Păi, nu i-l da. Leagă-l bine, cu două lanţuri de bicicletă, unul la gât, altul la glezne. Să nu care cumva să poată fugi. Cu tine vorbesc, mama lui, dar şi cu tine, tatăl lui. Dar fiindcă sunt mamă, din locul mamei voi vorbi. Dar şi ca să nu fie obositor de citit. Îl hrăneşti, […]
Sună mai frumos decât „Eu te-am făcut, eu te omor!“, nu-i așa? Mai puțin criminal. În realitate însă, e doar o chestiune de mănuși puse pentru ca părintele, făcătorul, să nu facă bătături de la coada toporului „bunelor“ intenții cu care-și lovește din „dragoste“ copilul. Atitudinea asta față de copii se întâmplă s-o aibă ambii […]
Pfii, tocmai acum se cere redefinirea noțiunii de familie în constituție. Acum, când voiam și eu să mă căsătoresc cu mama, c-o iubesc de dinainte de-a mă ști, cu fiică-mea, pe ea o iubesc de dinainte de-a o ști, cu prietena mea I., mi-a zis că mi-a cumpărat solniță și piperniță, ale mele s-au spart, cu […]
Milionari în motive. De supraviețuire. Și însăși munca de a le căuta, a le găsi și-a le aduce împreună e salvatoare. Acum, felul/ forma în care supraviețuim e cu totul altă poveste. Sau însăși povestea. „O mie de motive“ se numește spectacolul pe care l-am văzut la Point. În regia lui Horia Suru, după un […]