Tag: femeie

Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă […]

Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]

TAB_Si veni barbatul la femeie10

Câți oameni încap în doi oameni?

Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]

Bunici buni

„Să aibă caracter!“

Povestește-mi despre tine când erai mică. Așa o rugam câteodată, seara, când se așeza lângă mine, își potrivea perna înălțată la spate, punea lampa pe lada studioului, lua andrelele și începea sau continua să îmbrace lumea cu ele. Asta, iarna. Vara, trăgeam scaunul de lângă ea când își bea cafeaua de după-amiază și-o iscodeam cu mare […]

Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]

Edvard Munch

Sărutul

Lucrurile astea trec, li se-ntâmplă tuturor de mai multe ori în viață. Se numesc ispite, dă-le-n mă-sa. Cine nu le are? Vin, te devastează puțin pe dinăuntru, timp în care tu continui să-ți vezi de ale tale, parcă mai disciplinat decât înainte, apoi se diluează încet-încet și-ntr-o zi te trezești cu pieptul tău știut, de […]

GL1H0148

De la-nceputul lumii și, poate, până la capăt…

… oamenii au iubit și o să iubească. Fiecare în felurile lui fiindcă felul în care iubește un om se schimbă de atât de multe ori în toată viața lui. O dată cânți, altă dată vorbești, poate și scrii, faci plăcinte, ridici case ori doar ziduri, dai trup, ceri trup, dai suflet, primești. Și-atâtea altele, […]

Palat

Gustul secret al dragostei

Să zicem c-a fost odată ca niciodată, ca-n orice poveste care măcar începe cum se cade. A fost, normal, un împărat care moștenise de la tac-su o-mpărăție, ce altceva? Numai că el nu s-a mulțumit cu granițele lăsate cu limbă, cam beată ce e drept, de moarte de tătâne-su și-a zis c-o s-o mai ajusteze […]

Plural bun

O coală, două…

Lule are treizeci și trei de ani și predă limba albaneză la o universitate românească. A venit acum trei ani aici, stă în București și face naveta în orașul unde ține cursurile. Lule e brunetă, minionă, frumoasă. Are un zâmbet minunat și un râs care țâșnește și molipsește. Știe bine limba română fiindcă mama ei e […]

Giovanni Bellini

Dragă boule…

Eulalia mi-a zis săptămâna trecută că vine la mine. N-am prea crezut-o, a zis ea de mai multe ori și n-a venit. Tot prin oraș am ajuns să ne-ntâlnim. M-am apucat să dau cu aspiratorul prin toată casa, am spălat și pe jos, iar când a sunat interfonul îmi spălam părul. I-am deschis, am făcut […]