Tag: femeie

Maria mea

Femeia care face focul

Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]

Gărgăriță cu pălărie

„Nu mai simţisem de foarte mult timp că cineva crede în mine“

Am scris AICI sâmbăta trecută despre situația fără ieșire în care se aflau Alexandra și fetița ei, în vârstă de zece luni. Am scris diferit decât o fac de obicei, am vrut să fie limpezi lucrurile, am scris, cumva, fără emoție, dându-mi seama că era imens de multă emoție în faptele pe care vi le-am descris. […]

Lavandă

Bețivu’ cu lavandă

Era cam șase jumate după-amiaza pe strada aia îngustă, lăturalnică, când ajunsesem la capăt, acolo unde în ea se proptește o alta, tot subțire, tot dosită, numai că așa de spartă, că era într-o iarnă să mă calce un taxi care aproape s-a prăbușit într-o groapă, iar șoferul, în încercarea de-a evita hăul, mai c-a […]

Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă […]

Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]

TAB_Si veni barbatul la femeie10

Câți oameni încap în doi oameni?

Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]

Octavia Țarălungă

Proba de evantai sincron

M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]

Edvard Munch

Sărutul

Lucrurile astea trec, li se-ntâmplă tuturor de mai multe ori în viață. Se numesc ispite, dă-le-n mă-sa. Cine nu le are? Vin, te devastează puțin pe dinăuntru, timp în care tu continui să-ți vezi de ale tale, parcă mai disciplinat decât înainte, apoi se diluează încet-încet și-ntr-o zi te trezești cu pieptul tău știut, de […]

GL1H0148

De la-nceputul lumii și, poate, până la capăt…

… oamenii au iubit și o să iubească. Fiecare în felurile lui fiindcă felul în care iubește un om se schimbă de atât de multe ori în toată viața lui. O dată cânți, altă dată vorbești, poate și scrii, faci plăcinte, ridici case ori doar ziduri, dai trup, ceri trup, dai suflet, primești. Și-atâtea altele, […]