Copilege

11011181125_ab376aa330_b

Murgu

În general, era un om taciturn, iar când vorbea, eu nu înţelegeam mai nimic din ce spunea. Cred că suduia încetişor în timp ce căuta sub tejghea monedele mărunţele, de aluminiu, să-ţi dea rest. Era un om înalt şi mătăhălos, cu părul cenuşiu şi fără chip. Nu-i văd decât mâinile mari, grele, moi, mâinile alea […]

mos-nicolae

Moș Nicolae…

… intră scoate-ți haina și căciula așază-te desfă șireturile încet nu te grăbi dă-mi piciorul așa o să te trag nițel dă-l și pe celălalt da, pune-ți picioarele la mine-n brațe am două mâini tot cu ele o să-ți pun că văd că arzi și ventuze dar mai încolo mai pe seară am și supă […]

cei-doi-saci

Cei doi saci

„Mama, îmi cumperi și mie o prostie?“ Și sărea pe loc în timp ce cânta întrebarea asta. Noi râdeam de-am speriat molu’. Are nouă ani și jumătate și e nepotul meu, fiul verișoarei mele primare, Cristina, și al vărului meu, că-l iubesc de când erau și el, și verișoara mea în clasa a șasea – […]

ovidiu-moisin

Gustul mâinilor tale

Am văzut-o în mulțime. Freamătul ei mi-a atras privirea. Toți oamenii stăteau cuminți și ascultau, se uitau: se lansa o carte. Ea umbla printre ei, îi atingea, îi privea în ochi. Ei se dădeau la o parte, îi făceau loc, îi zâmbeau sau se mirau, unii înțelegeau, alții doar o lăsau să se manifeste. Eram […]

Ion Gavrilă

Profesorul: „Rostul meu e să aflăm cine ești tu“

A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]

Tata

Tata

Tata. Semăn cu tata prea mult. De-aia nici nu pot scrie despre el. Sunt înaltă ca tata, dar departe de tata. El are 2,10 metri. Dacă n-aş fi făcut nenorocita aia de cură de slăbire când aveam 15 ani şi jumătate, aş fi avut mai mult de 1,77 metri, că sora tatălui meu are 1,98. […]

Dud

Dud

Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]

Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta […]