Umbla ca un vânt prăfos pe toate coridoarele. Cum te angajai, cum te informau noii colegi că obedienţa e valoarea cea mai apreciată în companie. A, şi neapărat să nu care cumva să-ţi treacă prin cap să faci copii. Adică putea să-ţi treacă, important era să nu te-apuci să te şi reproduci, că-i jale. O să pleci în concediu de maternitate, să-ţi creşti plodu’, însă nu se pune problema să te mai şi întorci. Sau se pune, dar numai pentru a fi dată afară.
Azi aşa, mâine aşa, până la urmă vedeai pe pielea altora că nu era doar un zvon. Sigur că nu-ţi spunea nimeni la angajare să nu faci copii, ce naiba!, nu e corect politic. Îţi povesteau în modalităţi când duioase, când săltăreţe, de jurai că nu pot fi reale trecerile bruşte de la o stare la alta, ce frumos e-n companie, cum toată lumea iubeşte global, cum se-nţeleg oamenii-ntre ei ca siamezii la naştere, înainte de-a apuca să-şi dorească desprinderea de geamăn sau chiar exctincţia lui, la nervi, cum se va schimba viaţa ta-n rai odată cu obţinerea acestui nou job, în fine, cum a dat norocul peste tine. Ce-aveai de dat înapoi? E, mai nimic: loialitate totală. În traducere: sclavie de bunăvoie.
La un moment dat, paralel cu acel vânt îmbâcsit de praf, a-nceput să bată unul cald şi ploios. Un muson de periferie. Femeile plângeau în pauzele de masă, la campariurileoranj de după serviciu, mult la telefon şi groaznic de tare prin mesageriile private. Unora le dădeau lacrimile şi când îşi încrucişau privirile peste birouri sau prin pereţii de sticlă. Dar niciuna nu avea curajul să spună ceva, nu mai zic de facere.
Foto: Costică Acsinte
Până-ntr-o zi, când cineva, nimeni n-a ştiut cine, a sunat, de pe un număr ascuns, la un ziar şi-a povestit dintr-o suflare tot. Bineînţeles, nu şi-a dat numele. Nu-şi putea risca ratele la casă. Ziaristul ce să facă? Sursă anonimă, chestie gri. Aşa că, la rândul lui, a pus mâna pe telefon, număr la vedere, şi-a sunat la firma reclamată de sursa anonimă. I s-a spus că directorul nu poate fi deranjat acum, e-ntr-o-ntâlnire esenţială pentru brand, să scrie, deci, un e-mail către oficiul de presă. L-a scris, l-a trimis şi-a aşteptat să vadă dacă şi, mai ales, ce i se răspunde oficial. Răspunsul a venit foarte prompt, în aceeaşi zi, pe după-amiază, când dăduse ultimul F5 şi se pregătea să-nchidă computerul şi să plece de la birou.
Ca urmare a e-mailului primit la ora 11:37, vă rugăm să luaţi act de faptul că acest răspuns reprezintă poziţia oficială a %¤ S.A. Compania noastră nu practică discriminarea de gen şi nu se amestecă în vieţile personale ale angajaţilor.
Condiţiile de muncă sunt optime, pe holul fiecărui etaj existând chiar şi un dozator de cafea, ceai, apă plată, minerală, supă de pui, risotto, gaspacho, lasagna şi tiramisu. Evident, costurile consumării de către angajaţi a acestor produse sunt suportate de companie.
În altă ordine de idei, luând în considerare că peste 68,5% dintre angajaţii noştri sunt femei, în fiecare încăpere punem în fiecare dimineaţă flori proaspete şi miniboluri cu miere de albine, polifloră, pentru hidratarea buzelor doamnelor.
De asemenea, în urma şedinţei de board de săptămâna trecută, am decis cumpărarea şi amplasarea pe hol, lângă dozatorul sus-menţionat, a unui alt dozator, de sarcină. Desigur, nu una profesională, având în vedere că politica firmei este de a nu-şi suprasolicita angajaţii. Aparatul urmează a fi livrat de distribuitor în cursul zilei de mâine şi va fi pus în funcţiune imediat.
Angajatele noastre au posibilitatea de a-şi alege din meniu atât dimensiunile dispozitivului dedicat exclusiv inseminării, lungime, diametru, temperatura de intrare şi cea de funcţionare, durata procedurii, cât şi sexul copilului, culoarea ochilor şi a părului, structura osoasă şi musculară, precum şi, cel mai important, configuraţia psihică şi caracterială a viitorului copil.
Considerăm că mulţumirea, fericirea şi îndeosebi împlinirea angajatelor noastre reprezintă o datorie morală.
Și teambuildingul, ca să învețe cum să folosească noul dispozitiv, când e?
Io crez ca directoru era intro intalnire esentiala de brand cu secretara. Mama lor de chivernisiti !
Ana,
vai de mine ce avansați sunt românii/România
Auzi la tine „cafea,ceai,apă plată,minerală,supă de pui,risotto,gaspacho,lasagna și tiramisù…toate în contul companiei”
ai naibii de americani,aici se dă numai ceai,cafea dar apa minerală ori plată o cumperi pe banii tăi,de restul ce să mai vorbim ,poate în vis
gata mă repatriez
Sigur, Seva, foarte avansaţi. În ascunderea realităţii.