Tag: moarte

img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Pentru că sigur au un loc al lor. Poate un câmp auriu, cicatrizat și el pe ici, pe colo, poate o linguriță de nor alb, de munte, ori poate au marea lor cea mare, cea mai mare, cicatrizată în adâncuri, caldă și roșie la țărm. Sau poate locul inimilor cicatrizate e-n inimile noastre pletorice, neapărat […]

pop_8489unu

Moartea nu are preferințe sexuale

„Și-ai să-mpărățești tu lumea?“ Așa-mi zicea bunică-mea de câte ori vedea că mă-ncăpățânez în vreo prostie. Dar îmi zicea și când aveam dreptate, însă nu era o dreptate liniștită, ci mă-ncrâncenam în ea, mă enervam că ceilalți nu-nțeleg, voiam să le demonstrez eu lor că habar n-au, că-s vai de capetele lor. Iar că nu-mpărățesc […]

te_poster_ro_oficial

Sunt cine m-am lăsat să fiu

O supraviețuitoare de la Auschwitz povestea cândva cuiva ce anume i-a schimbat ei viața. Nu suferințele cumplite din lagăr, ci un lucru pe care ea însăși l-a făcut. În drum spre lagăr, în tren, era cu fratele ei, în vârstă de trei ani. Când au au fost dați jos din tren, a observat că micuțul […]

van-eyck

Limbul dintre pro și contra

Eu sunt împotriva avortului. Eu cred că este un drept cetățenesc. Cum, tot eu cred și una, și alta?! Se bat cap în cap chestiile astea. Ei, nu chiar, se bat cap în suflet, că astea nu-s totuna. Am crezut întotdeauna că avortul este o crimă cu premeditare. Ce crimă, soro? Sunt acolo două celule […]

Limba română

Pe vârful limbii…

… îmi țin inima e ca o mărgică ba nu e ca o minge din aia colorată și legată cu elastic cu care mă jucam când eram copil numai că mingii ăsteia nu i se rupe elasticul nici când râd nici când plâng nici când visez e drept că i se întinde până la spaimă […]

Acsinte copil

Școala și spitalul. O frică și-o groază

Întâi, ne-am dat seama c-am fost mințiți. Deci, furați. Minciuna este furt de încredere. După ea, întotdeauna, potopul. Iar pe domnul potop l-am trăit noi, și cu vârf, și-ndesat, că n-a fost potop de apă, ci de gunoi. Spaima de autoritate am moștenit-o din comunism, iar cei care au devenit autorități după revoluție s-au folosit cum […]

Acsinte copilbatran

Lângă venire, către plecare

Petra făcea cuibar din frunze de ștevie. Să culce rațele. Avea trei ani, cu tort îi făcuse, și credea că rațele fac ouă în somn. În fiecare zi le făcea cuibar și le-ademenea, dar nu reușise niciodată să le culce. Nu era tristă Petra, nu se supăra pe ele. De fiecare dată, încerca alt cântec […]

CA_20131112_039

Moș Cristos

Trecea cu dricul pe strada pe care locuiam. Și știam că trece pentru că îl auzeai mereu cântând despre Cristos, despre Ăl-de-Sus și îngeri. Nu cânta niciodată despre moarte. Avea un dric cu coviltir și pe mușamaua îmbâcsită, sus de tot, ședea un câine. Părea prea bătrân ori prea plictisit să se miște. Dar era viu. […]

DSC03592

Rozina, femeie deșteaptă

Era sâmbăta trecută, după prânz. Petrecere în casă, copii ştiuţi şi năzdrăvani, muzică, dans, zugrăveală proaspătă, nesomn la adulţi. Frenezie. Bunică-mea, Irma, tot sunase cu o seară în urmă, să ne ureze. La zgomotul şi vânzoleala din casă, n-am auzit niciunii telefoanele. Ne-a găsit sâmbătă, i-am dat-o pe sărbătorită la telefon şi i-am zis copilei […]

12885999_1288657104481369_6304501246954395992_o

Federeii

Întâi, cine sunt federeii. Sunt copiii din orfelinate. Și-au spus așa ei înșiși, iar casei de copii îi ziceau federeu. Se-ntâmpla în anii comunismului, dar nimeni nu mai știe când anume. Îmi amintesc de anul 1992, când am cunoscut câteva fete care tocmai fuseseră date afară dintr-o casă de copii care era în zona Crângași. Aveau […]