Tag: moarte

Regele cu câinele (1)

Învață-ne, Rege…

Ești singur, Majestate, singur într-o biserică de departe e iarnă, Majestate, iarnă la tine, iarnă la noi, iarnă în noi, departe în tine iarnă cu noi ultima ta iarnă, Majestate iarnă peste iarnă cu noi, iarnă peste iarnă în noi  vor aprinde smirnă și tămâie și-ți vor cădi trupul îmbrăcat în lemn și-n steag îți […]

Acsinte fetiță

#metoo

Până la moartea bunicului, în viaţa mea de la oraş s-au întâmplat un lucru bun şi trei foarte rele. Cel bun a fost că ne-am mutat, la sfârşitul clasei a treia, într-o casă mult mai mare, din centrul oraşului. Dormeam singură, aveam camera mea. Numai iarna o împărţeam cu bunicul cel foarte bătrân, dar îmi […]

Răsărit

Umbra străinilor

Pe noi, străinii ori ne-nfurie, ori ne complexează. Dacă sunt de pe la noi, nu-i putem suferi. Dacă vin din Vest, ei, aici e altă treabă: vrem să fim ca ei, că ne simțim inferiori. Cine naiba ne-a vârât în minți și când că ne sunt superiori habar nu am, dar lucrurile așa stau. A […]

TAB_Dureri fantoma13

Cine pe cine doare

Marile lacuri subterane de unde-și trage durerea apele nefiltrate sunt unele dintre marile necunoscute ale omenirii. Credem că le știm, aplicăm repede teoria cauzei și a efectului, stabilim sursa, pagubele, dacă nu chiar avariile. Totuși, treaba asta nu ne ajută la mare lucru. Să știi ce ți-a provocat o durere nu te vindecă de ea. Are durerea […]

Alfred Stieglitz – Hands and Scratch

Când omul strigă după om

Se poate întâmpla ca strigătul de viață al unui om să sune ca un strigăt de moarte. Am auzit un astfel de strigăt astăzi, pe Facebook. O femeie își lua la revedere de la prietenii virtuali, spunând că nu mai face față. În momentul în care am văzut eu postarea ei, trecuseră deja șase ore. […]

Giovanni Bellini

Dragă boule…

Eulalia mi-a zis săptămâna trecută că vine la mine. N-am prea crezut-o, a zis ea de mai multe ori și n-a venit. Tot prin oraș am ajuns să ne-ntâlnim. M-am apucat să dau cu aspiratorul prin toată casa, am spălat și pe jos, iar când a sunat interfonul îmi spălam părul. I-am deschis, am făcut […]

Somnambulism2

Adevărul meu + adevărul tău = realitatea noastră

Poate c-ar trebui să ne-nvețe cineva, de mici, că atunci când alegi un om, să trăiești cu el, alegi, de fapt, o fabrică vie care produce propriile adevăruri și propriile minciuni. Așa cum și tu le produci pe ale tale. Până la capăt. Iar asta nu se-ntâmplă doar în parteneriatele sentimentale, ci în toate formele […]

Nenăscut

După douăzeci de ani

Pe 13 iunie 1997, era să mor. Aflasem cu o zi înainte că pruncul meu nenăscut murise în pântecele meu de două săptămâni. Șocul veștii m-a aruncat într-un hău. Doctorul mi-a zis că trebuie să fac avort, copilul este mort, iar eu sunt în pericol de moarte. Nu înțelegeam nimic. M-am ridicat de la ecograf […]

img_5459

Unde se duc inimile cicatrizate când se duc?

Pentru că sigur au un loc al lor. Poate un câmp auriu, cicatrizat și el pe ici, pe colo, poate o linguriță de nor alb, de munte, ori poate au marea lor cea mare, cea mai mare, cicatrizată în adâncuri, caldă și roșie la țărm. Sau poate locul inimilor cicatrizate e-n inimile noastre pletorice, neapărat […]

pop_8489unu

Moartea nu are preferințe sexuale

„Și-ai să-mpărățești tu lumea?“ Așa-mi zicea bunică-mea de câte ori vedea că mă-ncăpățânez în vreo prostie. Dar îmi zicea și când aveam dreptate, însă nu era o dreptate liniștită, ci mă-ncrâncenam în ea, mă enervam că ceilalți nu-nțeleg, voiam să le demonstrez eu lor că habar n-au, că-s vai de capetele lor. Iar că nu-mpărățesc […]