Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]
Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri. M-au lovit […]
Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]
Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]
Fericirea e atuncea cand te trezesti din somnul in care ai visat ca esti in curu gol, intro aglomeratie de oameni. Fericirea mai e atuncea cand esti lihnit de foame si nu-ti cade codru de paine in cacatu din imediata apropiere. Nefericirea e cand iti cade painea in cacat si ti se scoala in biserica. […]
Mama îmi zicea, când eram mică: „Mamă, niciodată să nu le dai oamenilor peste ochi cu fericirea ta. N-ai de unde să știi ce suferință e-n sufletul omului din fața ta. Și când ți se-ntâmplă ceva care te bucură mult, să fii un pic rezervată, mamă, când îi spui altcuiva. Poate omului ăluia îi amintește de […]
„V-ar fi plăcut să trăiți într-o altă epocă?“ Am auzit de câteva ori întrebarea asta și de fiecare dată mi s-a făcut frică. Nu, n-aș fi vrut să trăiesc într-o altă epocă, mă bucur enorm că trăiesc în asta, așa cum e ea. N-aș fi vrut în niciun caz să fiu femeie în altă epocă. […]
Chiar ca am parte de o primavara ravasitoare, dna Ana. Nu exagerez cu nimic daca spun ca am avut parte de un inceput de primavara ravasitor, trist. Incet, incet, ne pleaca Regele, ne paraseste cu bun simt, asa cum a trait. Un caracter ales, un om modest, un simbol cu un destin tragic, un om […]
PÉNIS, penisuri, s. n. (Anat.) Organ masculin de copulație și micțiune. – Din fr. pénis, lat. penis. Sursa: DEX ’09 (2009) | Adăugată de blaurb. | Semnalează o greșeală | Permalink Bun, deci așa: substantiv neutru. Iar lumea-i cere tot timpul acțiune. Drept este? Dacă penisul e o elveție la purtător, ce-aveți, fraților, cu el? Lăsați-l metafizicii, la naiba! Un scurt intermezzo, dacă-mi permiteți: Altfel, puțină, prea puțină lume folosește […]
Văd, e bine că văd. Observ, e deja un pas peste vedere. Dar ce fac eu cu ce văd și cu ce observ? Am mai multe variante: să-mi placă, să nu-mi placă, să mă emoționeze, să mă scandalizeze, să-mi fie indiferent. Și mai sunt și altele. Văd oameni care fumează. E rău să fumezi. Te-mbolnăvești, […]