Era sâmbătă, dar septembrie. Cald. Şi, dacă-i weekend, atunci ai şi tu, ca orice om, zi de şmotru, gătit, dereticat, chestii din astea spirituale. La telefon, imperativă, Roxana decretează: „Le laşi dracului, că nu-ţi ridică nimeni statuie, iei copilul, iau şi eu copiii, luăm şi maşina şi mergem într-un loc mişto, nu-ţi spun unde.“ Cum […]
Aşa, nu sta-n calea mea, că prăpăd fac! Sunt sănătoasă, mă rog, nu m-am mai căutat de multă vreme, dar nu ştiu să am ceva grav, urâtă nu-s şi nici tâmpită. Dimpotrivă. Dar nu dau doi bani pe mine. Nu mă cred în stare de nimic şi numai cine n-are chef nu mă poate face […]
Sunt viu la miezul nopţii tale, femeie. Dorm a trezvie şi mănânc din palmă firimituri de mană omenească. Foto: Costică Acsinte Le-ai uitat tu, tu, tu alaltăieri pe marginea mea.
… sunt zei ţâşniţi din stânci ape lăptoase, reci, repezi nu iuţi bătrânii care cântă leagănă prunci ei nu au sân ambrozie şi nectar nici atât au coarne-n gâtlejuri miresme, odoare în glasuri Foto: Costică Acsinte bătrânii care cântă nu au ani au vocile vârstate prelung în pupile şi-ntinderi curate de calcar pe trupuri şi-n […]
Ana Barton m-a făcut să-mi amintesc aceste lucruri, că a postat ieri o întrebare pentru IPS Daniel – de ce binecuvântează doar familiile creştinilor ucişi de ISIS, de ce n-a avut aceeaşi (sau vreo) atitudine când au fost ucişi oameni de alte religi? Să revenim, mai bine, la binecuvântări… Cu nişte ani în urmă, după […]
Nu ştiu de ce, dar în traista mea cu frici, una foarte, dar foarte încăpătoare, aia de timp nu s-a-ntrupat până acum. Când eram mică, visam numai să mă fac mare, apoi m-am făcut şi mereu am aşteptat să vină ziua următoare, cu vârstele ei. Câteodată, azi îmi spune că va să vie un mâine aspru […]
Te rog să nu te laşi intimidată ori sedusă de formula de adresare fiindcă a devenit un loc comun [Dac-ai şti câte e-mailuri de abordare (zice-se) profesională încep aşa!] şi mă ştii că sunt rezervat-politicoasă cu aceia care nu-mi plac. Aşa că ia-o ca pe o ironie, da? Mă gândesc de ceva vreme foarte (prea) mult la tine şi uneori […]
Preţul corect. Chiar aşa, care este preţul corect al chestiilor care ne fac fericiţi? Nu mă gândesc la parfumul preferat, nici la vila visurilor… mă gândesc la chestii aparent mai simple, însă al naibii de dificil de apreciat. În lumea ordonată şi logică în care ne-am obişnuit să trăim, lucrurile necuantificabile nu prea sunt la […]
Aromânii nu au cuvinte-evantai pentru emoţiile simple, profunde şi clare. Nu au prea multe sinonimii şi nici evanescenţe. Sunt abrupţi. Ei nu te pot îmbrobodi fiindcă nu le permite limba. E săracă, ar spune unii. E minunată, îţi voi spune eu. E dreaptă şi cinstită, fără sulimanuri. Foto: Irina Ionescu-Homoriceanu În limba asta, iubit se spune vrut. Scurt şi […]
Citindu-l pe Raj în ultimele zile, m-am întors în propria mea copilărie, pe vremea când ascultatul era singura mea profesie, şi-am înţeles de ce cuvintele lui nu au văluri, oase, coase, ziduri. Lui nu-i pasă cine ce crede. El nu povesteşte, ci ni se povesteşte. Asta este una dintre formele supreme de libertate. Şi de dar. Sarumana, sa traiti ! Doar ce […]