Tag: poveste

GL1H0148

De la-nceputul lumii și, poate, până la capăt…

… oamenii au iubit și o să iubească. Fiecare în felurile lui fiindcă felul în care iubește un om se schimbă de atât de multe ori în toată viața lui. O dată cânți, altă dată vorbești, poate și scrii, faci plăcinte, ridici case ori doar ziduri, dai trup, ceri trup, dai suflet, primești. Și-atâtea altele, […]

Taxi

Un prezent, vă rog!

– Bună seara! Sunteți liber? – Bună! Da, sunt. Unde mergem? – Delea Nouă nr. 48. – Nu știu unde e. – Nici eu, domnule. Cum facem? – O găsim noi, că nu suntem tâmpiți. – Fără GPS? – Fără. Sau, dacă vreți, vă las la un taxi. Dacă găsim, că e vineri și vinerea […]

zapada

Slana și tataia

De dimineață, n-am avut de lucru și am deschis televizorul ca să văd ce mișcă, așa că am văzut ceva alb și mult pe toate canalele. Ba mai erau și șefi care se dădeau mari că dau zăpada „laoparte”. După câteva minute bune, în care am văzut că autolaudele continuă și când pe ecran vedeam […]

Patatas

Povestea adevărată a lui Patatas

Patatas a luptat în multe bătălii. A fost un soldat desăvârșit. A fost un om care îi zâmbea mereu zeului războiului și juca zaruri la aceeași masă cu Marte. Îi plăcea vinul și îi plăcea să râdă, iar același hohot de râs care zguduia tavernele răzuna și pe câmpul de luptă. Și ce chip de […]

Acsinte Raj

Săru’ mâna şi pingeaua!

Sarumana, pingeaua si balamaua si clantza usii de la intrarea in apartamentu dv., dna Ana, caci io nu pup clantze dela usile secundare, decat pe cele principale. Nici maica nu stia cum sa procedeze cand ii ducea taica flori, scumpe si draghe doamna. Taica ii ducea flori lu mama de 2 ori pe ani, caci […]

Biblioteca1

Copiii – oamenii noștri mari

Nu-i bun sistemul de învățământ de la noi. Nu ne place nici nouă, părinților sau nepărinților, dar să ne numim adulți, însă mai ales nu le place lor, celor care trec acum prin el. Ei se poziționează ferm de partea lui Nu!. Noi oscilăm. Câteodată le dăm dreptate, altă dată le reproșăm că nu fac destul efort. […]

Raj Acsinte vineri

Vineri, 13

Citindu-l pe Raj în ultimele zile, m-am întors în propria mea copilărie, pe vremea când ascultatul era singura mea profesie, şi-am înţeles de ce cuvintele lui nu au văluri, oase, coase, ziduri. Lui nu-i pasă cine ce crede. El nu povesteşte, ci ni se povesteşte. Asta este una dintre formele supreme de libertate. Şi de dar. Sarumana, sa traiti ! Doar ce […]

Lacrima

Luly, luly, kukla…

– Ia, kukla. O să mori de foame în mâinile noastre şi n-o să te scape nimeni. Ia să birui frigul. Dar parcă luam din carnea mea. Rămăsesem o aşchie cu suflet, ochi şi voce dintr-un om, într-un timp incredibil de scurt. – La voi şi zăpada e compot făcut din zahăr expandat, râdeam de […]

Rajtext

N-am răbdat io destul?

Pana una alta ma multumesc cu cei 4 dela Distinto. Acuma parca au ramas 3, s-au in locu celui dal 4-lea a venit altu. Pe Rieu si orchestra sa iam vazut mai acu vio 3 -4 ani la Budapesta. Am fost transfigurat totalmente, cacatu ma batut de bucurie. A fost magnific. Ii voi revedea pe […]

Tuva

Tuva fără dinţi

Ajunul Crăciunului dospea în tipsii tuciurii și prin cuptoare cu lemn, îndosite în spatele caselor, ori prin cuhnii. Era ger de ți se lipeau nările la orice respirație și pe sprâncene și pe gene aveai promoroacă. Iarna te transforma într-un Yeti ad-hoc la fiecare minut după ce ieșeai din casă. În frigul acela cum nu […]