De la Ana la caiafe

Acsinte fetiță

#metoo

Până la moartea bunicului, în viaţa mea de la oraş s-au întâmplat un lucru bun şi trei foarte rele. Cel bun a fost că ne-am mutat, la sfârşitul clasei a treia, într-o casă mult mai mare, din centrul oraşului. Dormeam singură, aveam camera mea. Numai iarna o împărţeam cu bunicul cel foarte bătrân, dar îmi […]

Acsinte oameni

De ce ne vor neștiutori, săraci și bolnavi

Ca să nu înțelegem și să nu putem, normal. Ca să ne manipuleze eficient, firește. Știm toate astea, îmi veți spune. Știu că le știți, vă răspund. Totuși, nu e destul că le știm, așa-i? E necesar, dar nu și suficient. Zicem că nu știu copiii și nici nu vor să știe, că sistemul de […]

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

Răsărit

Umbra străinilor

Pe noi, străinii ori ne-nfurie, ori ne complexează. Dacă sunt de pe la noi, nu-i putem suferi. Dacă vin din Vest, ei, aici e altă treabă: vrem să fim ca ei, că ne simțim inferiori. Cine naiba ne-a vârât în minți și când că ne sunt superiori habar nu am, dar lucrurile așa stau. A […]

Acsinte sticle

Bem, batem, omorâm

Am găsit de dimineață în mesagerie câteva cuvinte ale unui om care-mi spunea, fără să se refere la ceva anume, că, dacă ne mobilizăm toți, o să reușim. Imediat mi-am dat seama la ce se referea, toți suntem zguduiți în zilele astea de ceea ce am numit „crima de la Motru“. Deși i-am fi putut […]

POP_0924

Vărsătorii de bine

Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]

Barbat Acsinte

Ce nu vrem să știm pentru că nu putem duce

Nu vrem să știm ce ne doare și nici ce-i doare pe ceilalți. A, că le cerem să ne spună e una, dar cel mai adesea e pură curiozitate, ca să nu-i zic „sindromul colțurilor basmalei bine strânse sub bărbie și uitatului printre uluci, pe seară“. Iar în ce ne privește, dacă îndrăznește cineva să […]

Nenăscut

După douăzeci de ani

Pe 13 iunie 1997, era să mor. Aflasem cu o zi înainte că pruncul meu nenăscut murise în pântecele meu de două săptămâni. Șocul veștii m-a aruncat într-un hău. Doctorul mi-a zis că trebuie să fac avort, copilul este mort, iar eu sunt în pericol de moarte. Nu înțelegeam nimic. M-am ridicat de la ecograf […]

Acsinte fericire

Cu fericirea peste ochi

Mama îmi zicea, când eram mică: „Mamă, niciodată să nu le dai oamenilor peste ochi cu fericirea ta. N-ai de unde să știi ce suferință e-n sufletul omului din fața ta. Și când ți se-ntâmplă ceva care te bucură mult, să fii un pic rezervată, mamă, când îi spui altcuiva. Poate omului ăluia îi amintește de […]