Sigur că nu-i ideea mea. Mahatma Gandhi a zis asta: „Fii tu schimbarea pe care o doreşti în lume!“. Normal că-ţi trebuie curaj şi bineînţeles că rezultatele nu vor veni degrabă. Poate nici n-apuci să trăieşti ca să vezi c-ai schimbat ceva, dar nu contează. Fii uşurare, fii sprijin, fii bucurie. Altora. Şi dacă nu […]
Leila venea din Algeria. Era de zece ani în Italia pe vremea când am cunoscut-o. Mi-a fost înger păzitor. Eu, speriată de necunoscutul unei ţări din care nu înţelegeam nimic, eu, azvârlită brusc între străini, ascultându-i vorbind o limbă care nu era a mea şi străduindu-mă să fac ceea ce nu mă pricepeam, mă refugiam seara în […]
Cel mai probabil, acolo unde-i și cuvântul „păsare“, adică nicăieri fiindcă nu există decât în forma negativă. Numai că eu mă încăpățânez să-l dezbrac de „ne-“ și să-i dau drumu-n lume. Cine sunt eu? Un om care știe că de la păsare încolo multe și bune se pot întâmpla și face. Vă spun dintru-nceput că […]
Aşa. Cu metodele de învăţare. Sau de tortură, după caz. Abia intrasem în clasa a VIII-a. Într-o seară, mi-am făcut curaj şi le-am spus alor mei că am nevoie de pregătire suplimentară la matematică. Aveam media 9, dar nu eram de 9, ci mă apropiam de 8, însă, probabil, profesoara de matematică era mai îngăduitoare cu […]
Nu ceai, ci cafea, nu ora cinci, ora patru. În fiecare după-amiază. Într-un ibric mic, de două cafele, şi indigo. Cafeaua ei ritualică, rapelul celei de dimineaţă. Pentru că, da, în fiecare zi, bunica mea se vaccina cu cafea. Uneori, ascultam cu atenţie şi evlavie ce-mi spunea. Alteori, crudă ca orice copil, aşteptam să termine […]
E bună şcoala, aşa cum e ea. E mult mai bun acest 14 septembrie 2015 decât acel 15 septembrie 1980, când mi-a fost mie prima zi de şcoală. Nimeni n-o putea contesta atunci, toţi se supuneau ca-n romanul lui Orwell, „1984“. Am urât primele trei luni de şcoală, am urât şcoala. Ea a însemnat […]
Tehnica reprosului e atuncea cand io vin dela o femeie, caci femeea cu care o insel io pe nevastamea e de moravuri semiusoare, mai curand grele, caci regreta ceea ce face si apoi cand azung acasa cu 1 buket de frezii caci ma simt vinovatu, ii reprosez nevestemii ca nu as dat de mancare la […]
Nu știu cum aș putea vreodată să-i reproșez unui om o carte. Bine, în general nu cred în tehnica reproșului. Mi se pare o dovadă de întunecare, dacă nu chiar de mocirlire. Oricum, moartea oricărui dialog. Și nașterea unui monolog fragil și păgubos, un fel de pupare-n oglindă, cu martori. Dar cum aș putea să-i […]
Vreau să fiu tren pe Pământ. Nu femeie, nu bărbat. Nu apă, nu vânt. Nu umăr, nu dinte. Os luciu de tren sunt, osviu. Măduva mea bate regulat. Daţi-mă şinelor.
Cumsecoaceomulîncoajaouluipe care,privindu-l de jos,îl crede cer. Roberta Piedrabuena Boltă moale, de calcar subţire, liniştit. Crişmă sprealbă, caldă, om înălţându-şi. Ou- curcubeu.