Tag: om

inima nuca

Viscol cu tobe

„deseoriinima nu e decâtceea ce se spunedespre ea că e:o pompă“ Am văzut cuvintele astea scrise de Robert Șerban și mi-am amintit că alaltăieri am făcut cunoștință cu inima mea. Sigur, se presupune că ne știm, doar trăim împreună de-atâta vreme, dar nu ne-am văzut și nu ne-am auzit decât alaltăieri. Pentru prima dată. Se […]

scara

Scara proștilor și a deștepților

Ce-mi place mie cel mai mult la scara asta e că drum mai viu decât ea n-am întâlnit. Când n-o aleargă de sus în jos și de jos în sus, cu picioarele, oamenii o aleargă cu mințile și cu sufletele. Și tot așa, în iureș, de la un capăt la altul, ba, uneori, și bătătorind […]

Ceasuri

Douășpe jumate, șapte fără zece

A intrat în casă încet, speriată un pic de gândul care-o tot cuibărise-n concediu: că-nchisese ușa la dormitor și uitase acolo o pisică. Fără apă și mâncare, n-ar fi avut cum să reziste o săptămână. Dar când le-a văzut pe toate la ușă, a răsuflat ușurată. S-a gândit că puține lucruri pot să te facă […]

Jan Lievens

Fâșie de om

Venise iar vara, încă una. Și asta-ncepuse tot așa, dintr-o ploaie oprită. Nestor ieșise în cerdac, să vadă cum curge apa pe munți, cum îi înmoaie. Se gândea că apa aia o s-ajungă și la el și-o să-l spele de viață, apoi o să-l ducă mai departe, în jos, o să-l absoarbă pământul. Dar apa […]

Acsinte rana

Circuitul rănii în natură

Un om ședea mic, mic, copil era și îl ploua. Nu cu apă îl ploua, nu cu lacrimi, cu alea se ploua singur. Îl ploua cu mama și cu tata. Și pentru că ședea sub furtună a-nceput de mic ce era să se creadă mărunt. Azi așa, mâine tot așa, de poimâine nu mai zic. […]

Fulger

Când cald

Când cald în dimineața ta în patul tău mult înainte de devreme când mai cald decât vis când cald altfel decât om atunci sigur sigur foarte sigur cel mai sigur lângă tine cu tine prin tine visează iubind o pisică.

Copacul

A mea

Această lume grea e lumea mea. Iar lumea mea are o limbă chiar mai grea decât ea. Foto: Alfred Stieglitz Atât de mult i-a atârnat la gât, c-a-ncovoiat-o la pământ. Acuma, lumea mea şade pe limba ei făcută soclu. Eu n-o mai înţeleg, dar, de la piatră, azi n-o mai înţelege nici ea. Lumea mea, […]

Arhanghelii

Arhanghelii

În capul drumului, amândoi, cu umerii fără umeri, cu mâinile împreunate de cale şi de funingine. Fiecare îndoit  sub o desagă din care ies .zbătându-se aripile zdrenţuite şi arse. Staţi, staţi aici, le strig, odihniţi-vă puţin, vă dau apă şi-un colţ de fagure, atât am la mine. Scoateţi aripile, să le dezinfectez, să le ung, […]

Turban (2)

Am fost un copil obez. Doare la fel şi azi

Nimic din arătarea lungă şi slabă ca aţa care-a venit pe lume în iarna lui ’73 nu anunţa colosul din adolescenţă. Nou-născuta inspira multă milă şi mare grijă tocmai fiindcă le dădea tuturor senzaţia că nu va supravieţui, fiind mult prea slabă. Când aveam douăsprezece zile, adică de Crăciun, tata mânca, firesc, sarmale. S-a uitat […]