Tag: om

Cu argilă

Copilul…

… nu are butoane. Ar fi bine dacă ar avea, ai ști pe ce s-apeși la nevoie. Așa te gândești când nu știi ce să faci, iar apoi te răzgândești pentru că nici tu nu ai butoane și-ți amintești că nici ai tăi n-au avut pe ce s-apese când le-a trebuit. Și nici acum nu știu, […]

Mut

Neliniște

E o lume firavă o lume de oameni trestii cu măduvă sângerândă ori sângeroasă ori și, și cu oameni care vor să fie frumoși să fie bogați iar pentru unii să fie bogați înseamnă să-și poată plăti facturile măcar o dată la două luni vor să fie fericiți să fie iubiți mult tare bine să […]

Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]

inima nuca

Viscol cu tobe

„deseoriinima nu e decâtceea ce se spunedespre ea că e:o pompă“ Am văzut cuvintele astea scrise de Robert Șerban și mi-am amintit că alaltăieri am făcut cunoștință cu inima mea. Sigur, se presupune că ne știm, doar trăim împreună de-atâta vreme, dar nu ne-am văzut și nu ne-am auzit decât alaltăieri. Pentru prima dată. Se […]

scara

Scara proștilor și a deștepților

Ce-mi place mie cel mai mult la scara asta e că drum mai viu decât ea n-am întâlnit. Când n-o aleargă de sus în jos și de jos în sus, cu picioarele, oamenii o aleargă cu mințile și cu sufletele. Și tot așa, în iureș, de la un capăt la altul, ba, uneori, și bătătorind […]

Ceasuri

Douășpe jumate, șapte fără zece

A intrat în casă încet, speriată un pic de gândul care-o tot cuibărise-n concediu: că-nchisese ușa la dormitor și uitase acolo o pisică. Fără apă și mâncare, n-ar fi avut cum să reziste o săptămână. Dar când le-a văzut pe toate la ușă, a răsuflat ușurată. S-a gândit că puține lucruri pot să te facă […]

Jan Lievens

Fâșie de om

Venise iar vara, încă una. Și asta-ncepuse tot așa, dintr-o ploaie oprită. Nestor ieșise în cerdac, să vadă cum curge apa pe munți, cum îi înmoaie. Se gândea că apa aia o s-ajungă și la el și-o să-l spele de viață, apoi o să-l ducă mai departe, în jos, o să-l absoarbă pământul. Dar apa […]

Acsinte rana

Circuitul rănii în natură

Un om ședea mic, mic, copil era și îl ploua. Nu cu apă îl ploua, nu cu lacrimi, cu alea se ploua singur. Îl ploua cu mama și cu tata. Și pentru că ședea sub furtună a-nceput de mic ce era să se creadă mărunt. Azi așa, mâine tot așa, de poimâine nu mai zic. […]

Fulger

Când cald

Când cald în dimineața ta în patul tău mult înainte de devreme când mai cald decât vis când cald altfel decât om atunci sigur sigur foarte sigur cel mai sigur lângă tine cu tine prin tine visează iubind o pisică.