Am ieșit cu Ruxandra, că eu nu-i spun Ruxi nici măcar unui cîine, cățelușa vecinei. Sînt vreo doi ani de cînd o scot eu la plimbare cînd are vecina mea nevoie, asta de cînd a fost o dată la pat cu o viroză și nu știa ce să facă ea cu cățelul. O scot eu, […]
Sau patru. Nu le-am numărat, acum încerc să le pun cap la cap, acum, când știu că au fost singurele. Eram la Gaudeamus, lansasem cartea unei doamne și plecasem în fugă spre standul altei edituri, de la un alt etaj. Când am ajuns, mi-am dat seama că am capul mai ușor pe stânga. Mi-am pipăit […]
O cheamă Aurora, iar eu n-am nicio fotografie cu ea și de-aia am pus aurora borealis. Dar îmi dau seama acum că nicio fotografie nu s-ar fi potrivit mai bine fiindcă Aurora e unul dintre atât de puținii oameni care se oglindesc în numele lor. Are 83 de ani și e de-o frumusețe nepământeană. Cred […]
Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]
Un om avea o pasăre pe cer era a lui pasărea lui pasăre ca toate păsările care nu pleacă iarna nicăieri care nu pleacă și care nicăieri o pasăre era și omul o vedea cum îl privea vorbea cu ea ea nu vorbea nici nu tăcea ea era ea și mai era și altă ea și […]
Băiatul mergea încet pe drumul spre pădurea de sicomori. Era soare și o iarnă ca primăvara. Plecase cam dezbrăcat și-i părea bine acum, era mai cald decât crezuse. Și-apoi, nu la haine se gândise el când ieșise din casa lui mică, de care îi părea întotdeauna rău că pleacă, îi părea rău s-o lase singură. […]
Omul merge pe drum, pe drumuri, împreună cu alţi oameni. C-aşa-s drumurile, lungimi de om, de cai, de roţi, de praf şi de smoală. Şi merge el, şi vede el, vede lucruri şi oameni, vede vârtej, lumini, îi mai miroase a scorţişoară sau a cârnaţi făcuţi în case. Şi tot mai merge, că n-a ajuns, că […]
M-am urcat ieri în autobuzul 300 de la capătul lui, Piața Chibrit, și m-am așezat la fereastră. Am locuit cândva în zona aia și am, ca orice om, nostalgiile mele, așa că mă uitam pe geam la străzi, la oameni, la copaci. Afară, se nehotăra a ploaie, înăuntru era destul de cald. La un moment […]
… nu are butoane. Ar fi bine dacă ar avea, ai ști pe ce s-apeși la nevoie. Așa te gândești când nu știi ce să faci, iar apoi te răzgândești pentru că nici tu nu ai butoane și-ți amintești că nici ai tăi n-au avut pe ce s-apese când le-a trebuit. Și nici acum nu știu, […]
E o lume firavă o lume de oameni trestii cu măduvă sângerândă ori sângeroasă ori și, și cu oameni care vor să fie frumoși să fie bogați iar pentru unii să fie bogați înseamnă să-și poată plăti facturile măcar o dată la două luni vor să fie fericiți să fie iubiți mult tare bine să […]