Tag: oameni

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă […]

Mircea Goia

Cerul e un uger…

… de la care sugem toți lumină ne îmbuibăm cu laptele alb al zilei cu negrul de lapte al nopții eructăm și mergem mai departe în somn sau aievea și-apoi iar ne sculăm și iar sugem și ne credem mari ne vedem puternici niște sugaci mari și puternici care în loc să mângâie laptele care-i […]

Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]

Tigrana

Tigrana

Am văzut într-o zi doi pui de pisică la scara blocului, se hârjoneau. Erau amândoi tigrați, așa că le-am zis Tigrana și Sandokan, știți voi, tigrul malaezian. Fetița și-a primit numele după Tigran Hamasyan, pianistul armean, pun un cântec acum.                              Aveau […]

Vincent van Gogh

Vedere de Anul Nou

Omul merge pe drum, pe drumuri, împreună cu alţi oameni. C-aşa-s drumurile, lungimi de om, de cai, de roţi, de praf şi de smoală. Şi merge el, şi vede el, vede lucruri şi oameni, vede vârtej, lumini, îi mai miroase a scorţişoară sau a cârnaţi făcuţi în case. Şi tot mai merge, că n-a ajuns, că […]

Acsinte familie (1)

Țara care-a fugit de-acasă

Știu, sună a titlu de proză fantastică, dar nu e. Nici măcar proză nu e. E realitate. România este țara care-a fugit de-acasă. Pământul, nu, că n-are cum. Pământul este, iar asta ne dă nouă senzația că mai avem ceva. Și oameni încă mai sunt pe la noi, dar cei mai mulți fug de oameni, […]

Răsărit

Umbra străinilor

Pe noi, străinii ori ne-nfurie, ori ne complexează. Dacă sunt de pe la noi, nu-i putem suferi. Dacă vin din Vest, ei, aici e altă treabă: vrem să fim ca ei, că ne simțim inferiori. Cine naiba ne-a vârât în minți și când că ne sunt superiori habar nu am, dar lucrurile așa stau. A […]

Țara moartă

Cum nu ne pasă

Filmul ăsta e un pumn în stomac și te prinde fără aer. Și e foarte bine așa, după aia respiri mic și încet, asta când nu oftezi scuturat. Pentru că filmul ăsta doare cu o durere de care toți avem nevoie. Ca să ne limpezim, să ne trezim. Am învățat la școală o istorie glorioasă, plină […]

Alfred Stieglitz – Hands and Scratch

Când omul strigă după om

Se poate întâmpla ca strigătul de viață al unui om să sune ca un strigăt de moarte. Am auzit un astfel de strigăt astăzi, pe Facebook. O femeie își lua la revedere de la prietenii virtuali, spunând că nu mai face față. În momentul în care am văzut eu postarea ei, trecuseră deja șase ore. […]