Tag: oameni

Alfred Stieglitz – Hands and Scratch

Când omul strigă după om

Se poate întâmpla ca strigătul de viață al unui om să sune ca un strigăt de moarte. Am auzit un astfel de strigăt astăzi, pe Facebook. O femeie își lua la revedere de la prietenii virtuali, spunând că nu mai face față. În momentul în care am văzut eu postarea ei, trecuseră deja șase ore. […]

POP_0924

Vărsătorii de bine

Acum, când scriu, aud cearta vecinilor. Blocul ăsta a fost într-un așa hal proiectat, că se-aude în curtea lui interioară și dacă vorbești încet din bucătărie. Dacă vorbești normal, nu tare, de la parter la etajul opt aud locuitorii a două scări ce ai tu de spus. Așa se face că în fiecare zi toți ascultăm, […]

GL1H0148

De la-nceputul lumii și, poate, până la capăt…

… oamenii au iubit și o să iubească. Fiecare în felurile lui fiindcă felul în care iubește un om se schimbă de atât de multe ori în toată viața lui. O dată cânți, altă dată vorbești, poate și scrii, faci plăcinte, ridici case ori doar ziduri, dai trup, ceri trup, dai suflet, primești. Și-atâtea altele, […]

Barbat Acsinte

Ce nu vrem să știm pentru că nu putem duce

Nu vrem să știm ce ne doare și nici ce-i doare pe ceilalți. A, că le cerem să ne spună e una, dar cel mai adesea e pură curiozitate, ca să nu-i zic „sindromul colțurilor basmalei bine strânse sub bărbie și uitatului printre uluci, pe seară“. Iar în ce ne privește, dacă îndrăznește cineva să […]

Singularity_Victor Vido10

Ce nu are nume

Ce e cel mai intens pe lume nu are nume. Sunt stările alea ale noastre care-s făcute din alte stări, cum ai trimite apele mai multor pâraie-ntr-o văioagă și le-ai lăsa acolo să-și vorbească, să se-asemene, să se certe, să se deosebească, să se facă una cu alta, una dintr-alta, să-și tocească dinții una de […]

Balamale

Mai departe

scrie ce vrei spune ce vrei așa fac și eu o să-mi placă n-o să-mi placă o să mă-nfurii o să mă scârbesc o să ador ce scrii și tu vei face la fel o să treci pe lângă mine o să trec pe lângă tine ne vom opri fiecare în dreptul celuilalt când vom […]

Chagall

Cei din vis

erau patru ba cred că erau cinci cei din visul meu acolo îi cunoșteam pe toți și pe femeia care mi-a adus o farfurie cu felii de portocale curățate de alb și pe bărbatul care mi-a dat perna cu bufnițe să-mi stea gâtul bine să nu mă doară și pe prietena mea A. care m-a […]

Poza site

Un palton la drum de seară

Și cum stăteam eu pe pervazul interior al librăriei și scriam pe cărți, ca la finalul oricărei lansări, văd pe fereastră că un bărbat s-a oprit pe trotuar și se uită la mine. Am simțit că mă privește cineva. Omul se uita cu mult interes, parcă și puțin uimit, dar asta poate doar mi s-a […]

Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]

Acsinte fericire

Cu fericirea peste ochi

Mama îmi zicea, când eram mică: „Mamă, niciodată să nu le dai oamenilor peste ochi cu fericirea ta. N-ai de unde să știi ce suferință e-n sufletul omului din fața ta. Și când ți se-ntâmplă ceva care te bucură mult, să fii un pic rezervată, mamă, când îi spui altcuiva. Poate omului ăluia îi amintește de […]