Tag: oameni

Barbat Acsinte

Ce nu vrem să știm pentru că nu putem duce

Nu vrem să știm ce ne doare și nici ce-i doare pe ceilalți. A, că le cerem să ne spună e una, dar cel mai adesea e pură curiozitate, ca să nu-i zic „sindromul colțurilor basmalei bine strânse sub bărbie și uitatului printre uluci, pe seară“. Iar în ce ne privește, dacă îndrăznește cineva să […]

Singularity_Victor Vido10

Ce nu are nume

Ce e cel mai intens pe lume nu are nume. Sunt stările alea ale noastre care-s făcute din alte stări, cum ai trimite apele mai multor pâraie-ntr-o văioagă și le-ai lăsa acolo să-și vorbească, să se-asemene, să se certe, să se deosebească, să se facă una cu alta, una dintr-alta, să-și tocească dinții una de […]

Balamale

Mai departe

scrie ce vrei spune ce vrei așa fac și eu o să-mi placă n-o să-mi placă o să mă-nfurii o să mă scârbesc o să ador ce scrii și tu vei face la fel o să treci pe lângă mine o să trec pe lângă tine ne vom opri fiecare în dreptul celuilalt când vom […]

Chagall

Cei din vis

erau patru ba cred că erau cinci cei din visul meu acolo îi cunoșteam pe toți și pe femeia care mi-a adus o farfurie cu felii de portocale curățate de alb și pe bărbatul care mi-a dat perna cu bufnițe să-mi stea gâtul bine să nu mă doară și pe prietena mea A. care m-a […]

Poza site

Un palton la drum de seară

Și cum stăteam eu pe pervazul interior al librăriei și scriam pe cărți, ca la finalul oricărei lansări, văd pe fereastră că un bărbat s-a oprit pe trotuar și se uită la mine. Am simțit că mă privește cineva. Omul se uita cu mult interes, parcă și puțin uimit, dar asta poate doar mi s-a […]

Mircea Goia 1 (3)

Întâi se aprinde o lumină mică…

… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]

Acsinte fericire

Cu fericirea peste ochi

Mama îmi zicea, când eram mică: „Mamă, niciodată să nu le dai oamenilor peste ochi cu fericirea ta. N-ai de unde să știi ce suferință e-n sufletul omului din fața ta. Și când ți se-ntâmplă ceva care te bucură mult, să fii un pic rezervată, mamă, când îi spui altcuiva. Poate omului ăluia îi amintește de […]

Foto Liviu Ștef

Un covrig purtat

Am adormit cu gândul la mare şi la soarele mult, condamnat la neiubit pentru că-i nociv, o fi pentru alţii, mie mi-e leac. Şi mirosul de nisip cu cald şi nopţi în care chiar uiţi sau îţi aminteşti, după instabilităţi. Și mi s-a făcut sete și stiu că cineva din grup merge după băutură, însoţit […]

Taxi

Un prezent, vă rog!

– Bună seara! Sunteți liber? – Bună! Da, sunt. Unde mergem? – Delea Nouă nr. 48. – Nu știu unde e. – Nici eu, domnule. Cum facem? – O găsim noi, că nu suntem tâmpiți. – Fără GPS? – Fără. Sau, dacă vreți, vă las la un taxi. Dacă găsim, că e vineri și vinerea […]

Căsuțe

Extravilan

La marginea limbii cuvintele îngheață fierbinte ca niște case în marginea pădurii departe de sat nu se văd de la ultima casă încolo focul lor arde înzăpezit încălzește omul nu topește fiara focul de la marginea limbii cântă în dialectul lui bătrân pe care numai el, focul de la marginea limbii, îl știe pe dinafară […]