Pentru că uneori, deseori, îmi place să mă joc, alunecând în maniere de babă cu broboadă, privind printre uluci, nu mă mir niciodată că oamenii mă şi cred. Şi-mi place s-o facă. Altfel, trebuie să recunosc, am şi zone cu adevărat anacronice. Combinate cu atitudini de avangardă, asta însă mai ales în limbaj şi-n gestică. Mă rog, sunt o struţo-cămilă şi basta.
Prietena mea, să-i zicem Iocasta, se tot chinuie să mă modernizeze pe alocuri, fără prea mare succes însă. Dar nu se dă bătută. Bunăoară, mi-a zis mai acu’ vreo doi ani că o femeie modernă are întotdeauna-n geantă, foarte, dar foarte bine ascuns, un prezervativ. Am râs, dar ea n-a renunţat. Mi-a spus că niciodată nu se ştie când ai putea avea nevoie de el. Şi eu credeam că mai mereu ar trebui să se ştie când. M-a convins, spunându-mi că-n viaţă te poţi întâlni cu neprevăzutul. Altul, în afară de mine?!
Dar am cumpărat prezervativul, unul în ambalaj bleu-ciel, şi-am început să-i caut locul potrivit. Sigur că toate genţile mele au multe buzunare şi mai au şi destule minicevreţivoi în care-ncerc eu să-mi pun într-o modalitate pretins organizată nimicurile fără-de-care-nu-se-poate. Aşa că am găsit o bucată de material textil, moale şi delicată, locuitoare a unui etui plat, chestie dedicată exclusiv ştergerii lentilelor. E vorba despre impardonabil de vasta colecţie de ochelari de soare, o adunătură de ciudăţenii, de fapt. Am despăturit micul material, am pus prezervativul, am împăturit totul la loc şi-am aşezat frumos în etui. Gata.
Problema este că, mai mereu grăbită fiind, şterg ochelarii de soare pe cu totul alte bucăţi de material, de la eşarfe la rochii, fuste, chiar şi dresuri. Şi-ajung, într-o după-amiază, la o petrecere-n grădină. Frumos, muzică bună, lume fină, cunoscuţi şi necunoscuţi. Zâmbete, replici, gesturi mici şi mari, deh, petrecere fără dans. Adică fix cum nu-mi place mie. Dar să lăsăm pretenţiile. La un moment dat, vorbeam cu un domn. Nu-l ştiam. Elegant, manierat, cult, chestii din astea importante. Şi-mi dau seama că mă-crunt cam tare, lucru care, pentru cine nu mă ştie, ar putea fi luat ca o mască a nemulţumirii, când, de fapt, mie doar îmi intra soarele-n ochi.
Foto: Robert Munean
Îmi vine să scot ochelarii din geantă, o şi fac, îmi dau seama că nu-i voi şterge pe poala rochiei, să nu mă fac de râs, şi-mi aduc aminte de bucata mea de material, special concepută de nişte specialişti exact pentru acest gest oarecare. Flexez mediu un genunchi, sprijin geanta, bag mâna până aproape de umăr, în căutarea etuiului, îl aflu după formă, îl scot victorioasă, îl desfac şi flutur, ca o bătaie din gene marca Bette Davis combinată cu un Houdini-n spectacol, bucata de material în fața ochilor partenerului meu de discuție, întru despăturirea ei eficientă. Și, zburând ca un fluture cu două emisfere cerebrale, ambele batjocoritoare de soartă, prezervativul bleu-ciel – de care uitasem de a doua zi după ce-i făcusem ascuns sălaş – face câteva rotiri spectaculoase-n aer, aterizând în paharul de whiskey al domnului elegant, manierat şi rafinat.
Am apucat să mai văd cum bărbatul îşi scoate, surâzând complice, batista brodată din buzunarul superior al sacoului şi-şi şterge picurii de whiskey de pe faţă, m-am scuzat, spunându-i că şi penibilul are o limită autosuportabilă, iar eu o sărisem cam ca la o sută de metri garduri, am căutat din ochi gazdele şi le-am oferit un zâmbet schimonosit de ura de sine şi-am plecat valvârtej, sunând în fugă după un taxi. Şoferul, liniştit şi amabil, m-a-ntrebat care-i motivul agitaţiei. I-am zis scurt că geanta mea m-a enervat peste poate. Cum naiba să-i fi povestit scena cu prezervativul în pahar? A râs a înţelegere. „Doamnă, nici nu vă daţi seama ce bine vă-nţeleg cu geanta. Nevastă-mea ţine un bazar în ea. Niciodată nu găseşte nimic fără să transpire de nervi. Aşa că eu, când am ceva de ascuns de ochii ei, unde credeţi că pitesc? În geanta ei! Nu există ascunzătoare mai bună.“ Mie-mi spunea? Cine să fi ştiut mai bine şi mai proaspăt asta? Cine?!
Oh, nuuuuuuuuuuu! :)))))))))))
Dar fii pe pace, se poate intampla oricui.
Mă mângâie cuvintele tale, Geo.
Ba nu. Numai Anei mele i se poate întâmpla.
Nastasie,
Uite, cand ma gandeam ca ceva mai penibil nu se poate intampla, a venit taximetristul cu scuza perfecta :))))))))))))))))))
Claudia,
Da, da. Și nu-i întâmplare, e întâmplAnă.
Crecă aşa tre’ să-i rămâine numili, Nastasie.
cum vine aia petrecere fara dant? inadmisibil!!!
Aşa crez şi io.
Mă gândesc totuşi că întâmplarea a fost prea mişto ca să fugi fix în mijlocul ei. Dacă domnul nu surâdea complice şi cu o probabilă interpretare, ar fi fost un moment maxim de râs sănătos.
Caută şi repetă!
Manu, nu mă mai întâlnesc eu cu repetirul! Şi ce mă bucur!
Înţeleg că nu mai porţi bleu-ciel-uri în geantă.
Gata, nu mai eşti modernă!
Într-o cărțulie de prin ’946, am cetit eu care-ar fi diferența dintre politețe și tact. Zicea acolo că dacă un bărbat dă peste o femeie goală în baie zice „scuzați, doamnă”, asta este politețe. Dacă zice „scuzați, domnule”, asta este tact. Copilu’ meu, atot contrazicătorul, pretinde că, dimpotrivă, nu-i tact, ci o jignire cumplită să-i zici unei femei goale „domnule”.
Nu mai pot de râs!
as fi curios sa aud si punctul de vedere domnului…despre femeile astea moderne..?
Păi, de unde să ţi-l iau pe domnul?
Femeile astea…
Sunteti frumosi ambii, dna Ana. Si dv. si boutzul…
Parca am mai dat definitia barbatului. Iat-o: Barbatul este ca daca n-ar fi nevasta, am fi toti o adunatura de betivi…
M-am pisat contra vantului. La propriu,…
Si io sunt 1 penibil autosuportabil…
Dna Ana am 1 problema. Cetiti dincolo cepand cu 144 sarumana , vitzelu si pe muma-sa !
Eşti adorabilă şi cred că ştii să treci prin situaţii stânjenitoare cu umor şi cu eleganţă. Cât despre scris, ai acea supleţe retorică, una care face din cei care te citesc unduiri.
Diamantina,
Eşti primul om care-mi vorbeşte despre retorica-mi. Şi mă bucur. MUlt.
nu-i atat de departe bucurestiul cat sa mi imposibilizeze un hug
aflu pe zi ce trece, cu fiecare text, de ce imi e aproape ana barton
(sunt al naibii de intuitiv. simt oamenii si abia apoi, in timp, aflu de ce se intampla chestii :)) )
ps. am zis naibii pt ca mi au interzis rajj si petronela r sa zic dracu. pf! oameni rai