Nu am știut cît o iubesc pe doamna țara mea pînă cînd nu am început să ies în stradă pentru ea și pînă cînd nu am întins aproapelui meu mînă, pîine și cerneală am vrut să fie țara mea să știe să facă să poată crezînd că ea e cineva iar eu, altcineva și mă […]
O cheamă Alexandra. E tânără, e mamă, e îngrozită. Fetița ei are zece luni. O să vă spun povestea lor pe scurt, pentru că ele două se află acum într-un centru de ocrotire și e vital să fie protejate în continuare. Pe de altă parte, sunt amănunte în povestea asta care mă tem că ar […]
Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]
Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]
Să zicem c-a fost odată ca niciodată, ca-n orice poveste care măcar începe cum se cade. A fost, normal, un împărat care moștenise de la tac-su o-mpărăție, ce altceva? Numai că el nu s-a mulțumit cu granițele lăsate cu limbă, cam beată ce e drept, de moarte de tătâne-su și-a zis c-o s-o mai ajusteze […]
Și cum stăteam eu pe pervazul interior al librăriei și scriam pe cărți, ca la finalul oricărei lansări, văd pe fereastră că un bărbat s-a oprit pe trotuar și se uită la mine. Am simțit că mă privește cineva. Omul se uita cu mult interes, parcă și puțin uimit, dar asta poate doar mi s-a […]
Ceea ce se suprapune amintirii lui pentru totdeauna este cuvântul. Ioan Paul al II-lea a ştiut care este puterea vorbei şi, mai ales, a știut faptul că niciun mesaj nu-şi împlineşte rostul dacă-l arunci în eter, dacă nu te uiţi cu atenţie la cei cărora li te adresezi. Dacă ei nu înseamnă. L-am văzut în 1999, […]
De Anul Nou pe româneşte se spune la mulţi ani şi spunem toţi aşa de când ne ştim. Azi mă gândesc la cei pe care anul care pleacă i-a durut ori i-a îngenuncheat, poate l-au plâns sau poate nu l-au vrut de tot ori în parte. Foto: Costică Acsinte Şi ce e anul nou altceva […]
Pe Alina şi pe Gabi nu-i văzusem de trei ani şi jumătate. Atât de tare mă impresionase cuplul lor când i-am cunoscut, că imediat m-am gândit că ei au refăcut androginul iniţial, că-l am în faţa ochilor, nu-i doar legendă. I-am povestit în prima mea carte, Prospect de femeie. Am mai vorbit noi la telefon în […]
În decembrie 1989, trăiam groază şi speranţă. Astea două la un loc tulbură cumplit un om, darămite o naţiune. Au murit mulţi oameni atunci. Noi, generaţia mea, eram copii, adolescenţi. Auziserăm despre revoluţii şi războaie de la bunici. Nici părinţii noştri nu le apucaseră. Ni se schimbase lumea în câteva zile. Eram dintr-odată liberi. Nu […]