Viituri de scriituri

Cu Oana

Et in Granada ego

Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]

Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]

Palat

Gustul secret al dragostei

Să zicem c-a fost odată ca niciodată, ca-n orice poveste care măcar începe cum se cade. A fost, normal, un împărat care moștenise de la tac-su o-mpărăție, ce altceva? Numai că el nu s-a mulțumit cu granițele lăsate cu limbă, cam beată ce e drept, de moarte de tătâne-su și-a zis c-o s-o mai ajusteze […]

Poza site

Un palton la drum de seară

Și cum stăteam eu pe pervazul interior al librăriei și scriam pe cărți, ca la finalul oricărei lansări, văd pe fereastră că un bărbat s-a oprit pe trotuar și se uită la mine. Am simțit că mă privește cineva. Omul se uita cu mult interes, parcă și puțin uimit, dar asta poate doar mi s-a […]

Papa Ioan Paul

Ioan Paul – gură de aur

Ceea ce se suprapune amintirii lui pentru totdeauna este cuvântul. Ioan Paul al II-lea a ştiut care este puterea vorbei şi, mai ales, a știut faptul că niciun mesaj nu-şi împlineşte rostul dacă-l arunci în eter, dacă nu te uiţi cu atenţie la cei cărora li te adresezi. Dacă ei nu înseamnă. L-am văzut în 1999, […]

Colinda1-36

Colindă bătută, ca la Clopotiva

Pe Alina şi pe Gabi nu-i văzusem de trei ani şi jumătate. Atât de tare mă impresionase cuplul lor când i-am cunoscut, că imediat m-am gândit că ei au refăcut androginul iniţial, că-l am în faţa ochilor, nu-i doar legendă. I-am povestit în prima mea carte, Prospect de femeie. Am mai vorbit noi la telefon în […]

Iulia Schiopu

Cu toată durerea înainte

În decembrie 1989, trăiam groază şi speranţă. Astea două la un loc tulbură cumplit un om, darămite o naţiune. Au murit mulţi oameni atunci. Noi, generaţia mea, eram copii, adolescenţi. Auziserăm despre revoluţii şi războaie de la bunici. Nici părinţii noştri nu le apucaseră. Ni se schimbase lumea în câteva zile. Eram dintr-odată liberi. Nu […]

3 (3)

La mulţi ani, Tia Şerbănescu!

Mi-a bătut la uşă, m-am ridicat greu să deschid. Eram gravidă-n şapte luni. Era Tia. Îmi adusese un pepene. „Femeile gravide trebuie să mănânce pepene roşu. Stai aşa, nu-l lua tu, că e prea mare. Ţi-l pun eu pe masă. Camia, tu i-ai pus nume copilului, femeie?“ Nu-i pusesem. Voiam să-i zic Virviruşa, nume de […]