Tag: parinti

DSC_4611-36

Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj?

Aș fi vrut să pun alt titlu, care să sune cam așa: Proiectați peste tot acest film, să nu rămână om care să nu-l vadă. Dar oamenilor nu le plac îndemnurile, le resping organic, or, eu chiar mi-aș dori să meargă cât mai mulți să vadă filmul ăsta. Cu ce e? Cu noi e, cu […]

Tot ce se putea întâmpla

S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple

Am primit acest text printr-un mesaj, acum o jumătate de oră, împreună cu acordul de a vi-l împărtăși. Din suflet vă rog să-l citiți, mai mult chiar nu mai am putere să spun. „Dragă Ana, drept să spun, eu nu voiam să stau acasă, ci să lupt și pentru firimitura aia de speranță pe care […]

Sarah

Bătrânii noștri

N-am crescut printre bătrâni, bunicii mei aveau 43 și 49 de ani când m-am născut eu. Frații lor, verii lor, prietenii lor erau de vârste apropiate, așa erau timpurile atunci, copiii veneau unul după altul, la un an-doi distanță. Și doi copii născuți într-un an am întâlnit. În casa noastră era un singur bătrân, străbunică-mea, […]

Copiii care pleacă și cei care rămân

Copiii care pleacă și cei care rămân

Copiii care pleacă o fac noaptea, în mijlocul străzii. Acolo își râd ei plânsul zidit. Cu ei în brațe sunt copiii care rămân. Rămân dimineața, când s-au urcat copiii care pleacă în mașinile care-i duc în orașele cu aeroporturi. Așa am văzut eu acum două nopți și nu există plasturi sau șervețele care să-mi oprească […]

Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Zimbri

Și ne dă nouă…

… Doamne, credința în om, credința din om în om. Că, uite, Doamne, noi ne uităm la cer, de disperare, și așteptăm din cer să ne vină izbăvirea. Dar nu ne mai uităm la noi, căci ne credem știuți, și nu ne mai uităm la om, căci îl vedem de prea aproape și-l credem și […]

ca_20140212_007

Te lăsăm acolo și plecăm

Am urcat aseară în tramvai și, în timp ce apropiam cartela de aparat, am auzit o voce bărbătească: „Coborâm la următoarea, te lăsăm acolo și plecăm.“ În mod normal, nu mi-ar fi atras atenția cuvintele astea, numai că tonul bărbatului avea ceva înspăimântător în el. Întâi, era clar că omul băuse, apoi, era acolo satisfacția […]

Rada by Moisin

Adolescent, adică nici mic, nici mare

Adolescenții sunt ca lăuzele. Recunosc, nu mai știu unde-am citit asta, dar m-a pus pe gânduri. Omul care-a spus-o se referea la sensibilitate, la vulnerabilitate. Zicea că două perioade de maximă vulnerabilitate – ambele datorate războiului hormonal – au oamenii în viață: adolescența și lăuzia. Asta mă face să cred că tocmai mamele adolescenților ar […]

Acsinte fetiță

#metoo

Până la moartea bunicului, în viaţa mea de la oraş s-au întâmplat un lucru bun şi trei foarte rele. Cel bun a fost că ne-am mutat, la sfârşitul clasei a treia, într-o casă mult mai mare, din centrul oraşului. Dormeam singură, aveam camera mea. Numai iarna o împărţeam cu bunicul cel foarte bătrân, dar îmi […]

Copil cu carte

De ce mi-e frică de manualul unic

Pentru că am trăit și-am învățat în comunism timp de șaisprezece ani și sunt îngrozită de întoarcerea la comunism. Pentru că am învățat după manual unic la fiecare materie și știu cât de uimită eram când ai mei, bunicii și părinții, mă-nvățau, când eram mică, să mă-ndoiesc. Pentru că am fost șocată primele dăți în […]