Tag: societate

2021

Bucurări

Bucurat omul care rîde de prostiile din capul lui mai mult și mai des decît de prostiile din capetele altora. Bucurată și eu, care desenez la fel ca atunci cînd aveam cinci ani, dar nu mă opresc pentru că așa m-a-nvățat bunicul meu să desenez, iar neoprirea mea este iubire de el și de noi. […]

Copil care spune

Lăsați copiii să se spună, fraților

Lăsați-i pe copii să vă spună ce nu le convine la voi, la alții, la lume. Ba, mai mult, încurajați-i. Da, știu, Doamne, cât de bine știu!, vă vor prinde nervii-n cîrlige de rufe și-n piuneze, vă vor spulbera liniștea, ce să mai, pe românește, vă vor mînca sufletul. Dar ăsta e respectul, oamenilor buni, […]

10 august 2018 de Vlad Chirea

Nu-mi supăra friptura cu lacrimile tale

10 august 2018. Piața Victoriei. Colțul din dreapta al Muzeului Antipa, cum te uiți spre guvern. Se-nserase bine. Veneau gaze lacrimogene peste noi din când în când. Cineva a zis lăsați-vă jos și acoperiți-vă fețele. Așa am făcut. Piața era arhiplină, cred că noi eram undeva în mijloc. La un moment dat, norul de gaze […]

Bec viu

Din care vii, în care te duci

Sau din care curgi, în care curgi. Viața ca o trăsură, nu ca o pradă. Puteam să zic și tren, mașină, avion, dar am vrut trăsură ca să rămân aproape de „a (se) trage“. Slavă Domnului că nu beau, și poate de-aia nu beau, ca să nu-mi dau cu totul drumul la limbă. Însă am […]

Lemn cu lemn

Precum în noi, așa și în lume

Lemn cu lemn se face focul. Mare. Dintr-un lemn se-aprinde, din mai multe se-ntreține. Dacă vrei să nu se stingă, tot pui lemne-n el. Așa e și la oameni, numai că, la ei, depinde ce fel de foc vrei să faci mare și să-ntreții. Umblu mult și mă uit de-adevăratelea la toți oamenii pe care-i […]

DSC_4611-36

Tu chiar crezi că Alice e (doar) personaj?

Aș fi vrut să pun alt titlu, care să sune cam așa: Proiectați peste tot acest film, să nu rămână om care să nu-l vadă. Dar oamenilor nu le plac îndemnurile, le resping organic, or, eu chiar mi-aș dori să meargă cât mai mulți să vadă filmul ăsta. Cu ce e? Cu noi e, cu […]

Singura still (c) Marina Obradovic

Pe muchia lumii

Trăiești într-o comunitate mică, etnică, un sat. În sărăcie și, firește, în mare nesiguranță. Ai un copil de doi ani, pe care-l crești cu bunica. Părinți nu mai ai. Dormiți toate trei într-un pat. Vrei să nu mai trebuiască să vinzi nenorocitul de televizor și amărâtul de telefon mobil, ca să ai un ban să […]

Luptă

Vot erat demonstrandum

Știm deja cu toții, referendumul a fost invalidat, însă din toată povestea asta cu referendumul am înțeles câteva lucruri pe care aș vrea să vi le-mpărtășesc: tema asta n-a interesat majoritatea populației foarte mulți n-au înțeles de ce se votează și nici întrebarea căreia trebuie să-i răspundă (da, știu, e standard la referendumuri, dar oamenii n-au înțeles) amenințările […]

Tot ce se putea întâmpla

S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple

Am primit acest text printr-un mesaj, acum o jumătate de oră, împreună cu acordul de a vi-l împărtăși. Din suflet vă rog să-l citiți, mai mult chiar nu mai am putere să spun. „Dragă Ana, drept să spun, eu nu voiam să stau acasă, ci să lupt și pentru firimitura aia de speranță pe care […]

Maria mea

Femeia care face focul

Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]