Tag: societate

Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Falia

Noi versus ei. Prăpastia tuturor

Noi suntem oameni, ei sunt suboameni. Noi suntem frumoși, deștepți și competenți, ei sunt urâți, nu-i duce capul, competența este exclusă. A, și n-au nici dinți. Au fost aduși, noi venim singuri, pentru că vrem. S-au îmbrăcat toți la fel, ca pe vremuri, la parada de 23 august. Noi ne îmbrăcăm cum vrem. Aveau pancarte […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

1DSC_8526

O gură de dans

Nu ne e rușine să jignim, să scuipăm, să amenințăm când suntem pe stradă, dar ne e rușine să dansăm. Ce-ar zice lumea? Ar crede că suntem nebuni. Da, lumea aia de care (zicem că) nu ne pasă. Nu ne e rușine să mințim, să trișăm, să fim lași când suntem în interioare, ale noastre […]

SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Și ce dacă? Nu poate dragostea cât poate omul. Iar cât poate societatea omul nu știe până nu e pielea lui în dinții ei. Fiindcă mentalitatea ce caracterizează societatea nu te atacă doar din exterior, ca un animal sălbatic scăpat de la zoo, ci mai ales din interior, pentru că tu, respirând-o zi de zi, […]

Acsinte două femei

Pentru că pot, pentru că poți, pentru că putem

Toată lumea a fost scandalizată săptămâna trecută de răspunsul „Pentru că putem“ la întrebarea „De ce există miniștri cu probleme penale în noul guvern?“. M-a lovit răspunsul, recunosc, dar nu m-a mirat deloc. Îl aud în jurul meu de când eram copil și, dacă nu-l aud, aud, văd și simt efectele acestei convingeri. M-au lovit […]

Pe gânduri

Răul nostru cel de toate zilele

Răul cel mai mic. Asta votăm din ’90 încoace. Adică asta am apucat eu. Părinții mei votau unicul rău, răul cel mare. Și nici n-aveau cum să nu voteze, atât le-ar fi trebuit. Toată țara vota disciplinat la toate caricaturile de alegeri comuniste. Reflexul ăsta s-a menținut o vreme după revoluție, dar s-a pierdut după […]

20ianuarie 2018 Piața Universității (1)

Copiii ninsorii

Trei fete și un băiat. Liceeni. Aseară, 20 ianuarie 2018. Unul dintre ei, o fată, mai fusese la proteste. Ceilalți trei, nu. Fetele beau un ceai pe la șase, băiatul era în drum spre Universitate, în metrou. Atunci am văzut la știri că sunt probleme la metrou, în pasaj, la Universitate. L-am sunat și i-am […]

Tigrana

Tigrana

Am văzut într-o zi doi pui de pisică la scara blocului, se hârjoneau. Erau amândoi tigrați, așa că le-am zis Tigrana și Sandokan, știți voi, tigrul malaezian. Fetița și-a primit numele după Tigran Hamasyan, pianistul armean, pun un cântec acum.                              Aveau […]