Tag: societate

Luptă

Vot erat demonstrandum

Știm deja cu toții, referendumul a fost invalidat, însă din toată povestea asta cu referendumul am înțeles câteva lucruri pe care aș vrea să vi le-mpărtășesc: tema asta n-a interesat majoritatea populației foarte mulți n-au înțeles de ce se votează și nici întrebarea căreia trebuie să-i răspundă (da, știu, e standard la referendumuri, dar oamenii n-au înțeles) amenințările […]

Tot ce se putea întâmpla

S-au întîmplat toate care trebuiau să se întîmple

Am primit acest text printr-un mesaj, acum o jumătate de oră, împreună cu acordul de a vi-l împărtăși. Din suflet vă rog să-l citiți, mai mult chiar nu mai am putere să spun. „Dragă Ana, drept să spun, eu nu voiam să stau acasă, ci să lupt și pentru firimitura aia de speranță pe care […]

Maria mea

Femeia care face focul

Femeia din fotografie este bunica mea. Iar focul, ei, bine, focul îl face de când s-a născut, pentru că ea, cel mai probabil, n-a știut niciodată cum e să nu faci focul. Pentru că am trăit cu ea de la nașterea mea, am înțeles foarte târziu în viață ce înseamnă nimic. Lângă ea, nimicul nu […]

Șalvarii

Dar noi cu noi ce facem?

Era soare, era plajă, era Vamă. Vama Veche. Era duminică, deci arhiplin. Îmi găsisem un colț umbrit și închisesem ochii, ascultam vântul furios și valurile înnebunite de el. Lângă mine, au apărut doi domni care au început o conversație. N-am crezut niciodată că lumea trebuie să se-nvârtă după mine ca după soare, aia nu era […]

Sarah

Bătrânii noștri

N-am crescut printre bătrâni, bunicii mei aveau 43 și 49 de ani când m-am născut eu. Frații lor, verii lor, prietenii lor erau de vârste apropiate, așa erau timpurile atunci, copiii veneau unul după altul, la un an-doi distanță. Și doi copii născuți într-un an am întâlnit. În casa noastră era un singur bătrân, străbunică-mea, […]

Gărgăriță cu pălărie

„Nu mai simţisem de foarte mult timp că cineva crede în mine“

Am scris AICI sâmbăta trecută despre situația fără ieșire în care se aflau Alexandra și fetița ei, în vârstă de zece luni. Am scris diferit decât o fac de obicei, am vrut să fie limpezi lucrurile, am scris, cumva, fără emoție, dându-mi seama că era imens de multă emoție în faptele pe care vi le-am descris. […]

Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Falia

Noi versus ei. Prăpastia tuturor

Noi suntem oameni, ei sunt suboameni. Noi suntem frumoși, deștepți și competenți, ei sunt urâți, nu-i duce capul, competența este exclusă. A, și n-au nici dinți. Au fost aduși, noi venim singuri, pentru că vrem. S-au îmbrăcat toți la fel, ca pe vremuri, la parada de 23 august. Noi ne îmbrăcăm cum vrem. Aveau pancarte […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]