Decât să fie omul treaz în somn, mai bine să doarmă pe el şi ziua. La asta mă gândeam în trezvia azi-nopţii. Şi la intimitate. Una dintre puţinele certitudini în sensul ăsta din viaţa unui om este intimitatea fricii. Nu-ţi este prezentată ceremonios, nu cauţi să-i intri-n voie, nu-i dai târcoale. Vine şi-ţi tăvăleşte inima […]
Vorbeau la telefon, aparent calm. Ea coborâse trei etaje deja, ştiind că liniştea asta discursivă n-are cum să dureze. Ei doi nu ştiau nici cum se doarme o pace, darămite cum e ea-n picioare. El era supărat pe ea pentru că depusese actele de divorţ. Asta după ce încercase să-i mulţumească lui orgoliul, invitându-l, timp de […]
Am aflat că în lume există un mic sat de pescari unde s-ar afla umbra, un sat grecesc, pe malul Mării Egee, lângă o plajă nisipoasă care separă nemărginirea de oameni. Am pornit într-acolo pentru a căuta umbra, dar o săteancă frumoasă, cu un păr negru și des, mi-a spus că n-o voi găsi niciodată, […]
Dnule Io, am deosebita neplacere sa va anunt si paceasta cale ca dimi mam trezit in pozitia ghiocel. Ma refer la scarbavnica escrescenta de sup burta, scuzati expresia. LMA , dna Ana, la mai mare, sarumana, papucii de casa, papucii de oras, bashca cei din dulap de firma, + cei cu care neplecati la nunta, […]
Azi am văzut pentru prima dată de cînd sînt în UK doi adolescenţi pupîndu-se franţuzeşte pe stradă, în uniforme. Şi mi-am adus aminte cu tandreţe de mozoalele din clasa a XII-a cu Andras, în cimitirul reformat, tot în uniforme de liceu. Mă mîngîia pe sîni prin sarafanul bleumarin încins de soare, iar eu îl sărutam […]
Azi se-mplineşte un an de când blogul ăsta chiar mişcă. Mi-au trebuit câteva luni bune să-i dau drumu-n lume. Azi vă spun şi de ce: mi-a fost frică. Mi s-a părut că „blogăria“ e o formă de-mpărtăşire, iar eu nu eram deloc sigură că oamenii ar fi foarte interesaţi de ce am eu de dat. […]
Am fost ieri, cu Lorena Lupu, la conferinţa lui Alex. Ştefănescu de la Teatrul Naţional Bucureşti. „Cine mai are nevoie de literatură?“ s-a numit. N-am mai fost la o discuţie atât de sănătoasă şi frumoasă de pe vremea când, mai cum vreo 20 de ani, Andrei Pleşu ţinea cursul de angelologie în aula mare de la […]
România mea a deschis ochii odată cu mine, în grădina casei. Ştiu că aruncam mingea spre soare şi, cum n-o mai vedeam, mă speriam că s-a tot dus. Mă-ncrâncenam să merg pe-o tricicletă, prin bulgării pământului proaspăt săpat. România mea avea gustul ţărânei cu care mă jucam, avea mirosul aspru al viţei-de-vie şi culorile stratului […]
Mie imi plac povestile, mai ales cele nespuse. Care ajung sa fie impartasite doar in taina, la crepuscul… Povestim candva despre fericiri uitate si regasite in forma unor tristeti blande… – Mioara Feldman mi-e dor să merg acasă, la ai mei, să ies pe terasă, mama să mă-ntrebe ce vreau să mănânc, să ne-aducem aminte […]
Avuţii lumii acesteia. Avuţi de ceilalţi. Cei care nu resping, nu pun la punct, nu dispreţuiesc. Disponibilii. Nu cheamă, dar deschid porţile cele mari ale Muscatului atunci când ai nevoie de-o laviţă şi-o ulcică de apă. Atoateutilizabilii. Sau, mă rog, amulte. Sunt buni. Cei mai buni. Mereu proaspeţi şi calzi de batjocorit. Îţi dau toată […]