Cristina şi-o labă
Se trezise pe-un tăpşan, înainte să se fi adunat dimineaţa de pe drumurile nopţii. Era, aşa, între două stări de agregare ale luminii. S-a căutat pe faţă de picături şi le-a şters cu dosul palmei. Avea şi-n păr. Dormise ud. Cristina s-a ridicat de pe stânca ierbită, şi-a prins şalele cu amândouă mâinile, îndreptându-şi-le dintr-o […]