Domino uman

Aseară vântul bătea, coada mare se făcea…

… Donchihote-nnebunea, păru’ din cap îşi smulgea, şi din gură-așa grăia: M-am trezit la șapte, să duc copchila la analize. Avem trimitere de la medicul de familie, care ne-a zis să așteptăm un pic, să termine tratamentul, ca să nu fie influențate rezultatele, dar mult să nu așteptăm totuși, că se termină fondurile. În prima […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

Cu Oana

Et in Granada ego

Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]

1DSC_8526

O gură de dans

Nu ne e rușine să jignim, să scuipăm, să amenințăm când suntem pe stradă, dar ne e rușine să dansăm. Ce-ar zice lumea? Ar crede că suntem nebuni. Da, lumea aia de care (zicem că) nu ne pasă. Nu ne e rușine să mințim, să trișăm, să fim lași când suntem în interioare, ale noastre […]

Stieglitz

să mănânc puțină liniștecu tinefără pâine, fără cuțitsă mâncăm amândoi liniște cu mâna. Alfred Stieglitz – A portrait, Georgia O’ Keeffe, 1918

Acsinte tânără

Mărțișoare

Doamnelor, luați și de la mine câteva mărțișoare, nu cu șnur alb-roșu, ci cu liniuțe de la capăt: – să nu vă mai întrebe bărbatul „Ce-avem de mâncare?“, de parcă v-ați născut cu responsabilitatea hrănirii lui; – să nu mai auziți „Mai avem lapte/pâine/brânză etc.?“, ca și cum aprovizionarea cu alimente este tot un dat femeiesc; […]

TAB_O-noapte-pe-dos_Foto-Dan-St.Andrei_mic_8

Cât costă o inimă?

Cât poate suporta și ea. Și durerea, și bucuria, că nici bucuria nu e de ici, de colo de îndurat. Bine că omul nu știe niciodată cât poate duce inima lui, cât mai poate să-l ducă pe el. Dacă ar ști, tot pe biata inimă ar cădea și știința asta, tot pe ea ar seca-o […]

Vasilisc Sandra Segal

Spovedania unui vasilisc

Când eram mic, abia venisem, cântăream umbre. Stăteam lângă ou şi-i pipăiam ruptura. Palpita şi-i era caldă pielea. Nu-mi aminteam că am fost prin el. Nici cât am stat şi nici dacă a fost bine. Mirosea doar cunoscut şi proaspăt. M-am speriat de atingere şi, cumva, am ştiut că nu sunt gata. De groaza asta […]

Abuz

Mâine plec acasă?

Întâi, se stinge lumina. Și-ți place. E odihnitor. Te relaxezi în scaun. Apoi, auzi pași în fața ta. Ridici capul, nu știu ce instinct bizar e ăsta, că doar nu ești pisică, așadar nu vezi nimic în beznă. Dar tu ridici capul și cauți să-nțelegi cu ochii ce-i cu pașii ăia. Și-atunci ți se sparge un […]

Șarpele bun

La început, au fost iubirile, iar treaba asta a complicat tot

E drept, Dumnezeu a făcut întâi cerul și pământul, și pământul era netocmit și gol. Despre întuneric nu mai zic. Și, ca să-l vadă mai bine, în goliciunea lui, Dumnezeu a făcut lumina, pe care, gospodărește, ca să nu existe interpretări, a despărțit-o frumos de întuneric. Gata, acum era bine, numai că trebuia să facă […]