botina

… și o botină, dar nu prea fină

Era frig când am ajuns la Cristian, Brașov. Frig și dădea să plouă. Pe drum, mă gândeam că n-am mai avut nicio triplă lansare de carte până acum, dar emoția cea mare nu de-acolo venea, ci din faptul că n-o mai întâlnisem nicicând pe Nora Iuga, iar acum urma s-o văd. Tripla lansare a însemnat […]

14352011_1206066642790885_7643099378670560499_o

În filmul ăsta, cine nu sunt încă sigur o să fiu

E vorba despre Sieranevada, filmul care te conține. „Păi, n-ai mai scris o dată, femeie, despre filmul ăsta?“, veți spune. Ba da, aici am scris, chiar aici. Dar n-am zis mai nimic despre actori și am rămas cu un rest, un fel de vinovăție, pentru că ei, absolut toți, sunt strălucitori și sunt convinsă că așa […]

14315541_1208464389217777_393670145_o

Mi-ar plăcea să fiu o vază într-un film de Cristi Puiu

„Doar gândul bun ne poate salva, și el trebuie să fie prezent atunci când celălalt se spune pe sine, pentru ca întâlnirea să aibă loc“, spune Cristi Puiu în interviul său din The Chronicle. Mi-a luat cinci zile să duc la capăt interviul lui Puiu și este cel mai bun pe care l-am citit vreodată. […]

Două fete

Prietenia e un om care nu îmbătrânește

Mi-a sunat telefonul și-am auzit atât: – Îți dau pe cineva. – Dă-mi. (De obicei, nu-mi plac deloc astfel de lucruri, ba chiar le consider abuzive, dar acum vorbeam cu bărbatul meu, așa că era clar c-o să fie o surpriză plăcută, n-avea cum să fie altfel.) – Ce faci, nebunie?, mi-a zis vocea. Știi […]

Ion Gavrilă

Profesorul: „Rostul meu e să aflăm cine ești tu“

A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]

Limba română

Pe vârful limbii…

… îmi țin inima e ca o mărgică ba nu e ca o minge din aia colorată și legată cu elastic cu care mă jucam când eram copil numai că mingii ăsteia nu i se rupe elasticul nici când râd nici când plâng nici când visez e drept că i se întinde până la spaimă […]

Acsinte copil

Școala și spitalul. O frică și-o groază

Întâi, ne-am dat seama c-am fost mințiți. Deci, furați. Minciuna este furt de încredere. După ea, întotdeauna, potopul. Iar pe domnul potop l-am trăit noi, și cu vârf, și-ndesat, că n-a fost potop de apă, ci de gunoi. Spaima de autoritate am moștenit-o din comunism, iar cei care au devenit autorități după revoluție s-au folosit cum […]

Ceasuri

Douășpe jumate, șapte fără zece

A intrat în casă încet, speriată un pic de gândul care-o tot cuibărise-n concediu: că-nchisese ușa la dormitor și uitase acolo o pisică. Fără apă și mâncare, n-ar fi avut cum să reziste o săptămână. Dar când le-a văzut pe toate la ușă, a răsuflat ușurată. S-a gândit că puține lucruri pot să te facă […]

Acsinte copilbatran

Lângă venire, către plecare

Petra făcea cuibar din frunze de ștevie. Să culce rațele. Avea trei ani, cu tort îi făcuse, și credea că rațele fac ouă în somn. În fiecare zi le făcea cuibar și le-ademenea, dar nu reușise niciodată să le culce. Nu era tristă Petra, nu se supăra pe ele. De fiecare dată, încerca alt cântec […]

13902076_10154412672454407_610493744_o

Pereți dubli

Am stat aseară-n oameniVorbeau, râdeauVorbeam, râdeamLe ascultam ritmurileBăteam darabana pe mijlocul genunchiului În timp ce decojeam retine Şi pereţi dubli Două auricule Două ventricule Întreguri la un loc Priveau şi se uitau Priveam şi mă uitam Ziua-ntâi. Foto: Narcis Pop