Dud

Dud

Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]

Ială

Hăle frumoasă

– Era pe primăvară, așa. Eram coborât în sat după mâncare de vreo săptămână. Într-o noapte, n-aveam somn și stăteam pe târnaț cu cânele. Bună-ta dormea. Și cum mă uitam eu la lună, numai ce văd un foc sus, pe munte, în pădure. Cam pe unde-aveam casa mea de pădurar. – Aveai casă-n pădure, bunicule? – […]

12772911_942239109163201_1603150121_o

Efectul omului asupra omului

„Crezi că poți să conduci sau mai stăm un pic, să ne revenim după spectacol? Dar știi ceva? Dacă nu poți, lăsăm mașina aici și venim s-o luăm mâine. Hai, mai bine, să mergem pe jos, eu am nevoie“. Ieșiserăm toți trei, un copil și doi adulți, de la teatru. „Nu, nu, pot să conduc, […]

Jan Lievens

Fâșie de om

Venise iar vara, încă una. Și asta-ncepuse tot așa, dintr-o ploaie oprită. Nestor ieșise în cerdac, să vadă cum curge apa pe munți, cum îi înmoaie. Se gândea că apa aia o s-ajungă și la el și-o să-l spele de viață, apoi o să-l ducă mai departe, în jos, o să-l absoarbă pământul. Dar apa […]

Dulceață

Dulceață afumată

Cât de frumoase sunt femeile care afumă dulcețurile își pocnesc palmele de frunți și râd aproape aburi dulci cu credință în ziua de mâine mirare în cealaltă vară cu căpșuni și cireșe în prunele toamnei de la toamnă în anul de la anul în fum.

Acsinte număr

Sunt locuitorul numărul 19.900 al țării mele

Așa zicea ultimul recensământ, anume că mai suntem 19 900 000 de români. Dar de-atunci au trecut niște ani și nu prea cred că ne-am înmulțit. De ce nu cred asta? Păi, tocmai fu scandalul cu diluția dezinfectanților, iar înainte de el, înfiorătoarea situație de la spitalul din Pitești, iar și mai înainte… Colectiv. Mult rău […]

vant

Portvânt

Îmi bate vântul sub piele și nu face tic-tac niciodată bate curs, asuprește vene și capilare face cărări și drumuri mari câteodată mai mari decât pot eu să bat bate săltat ridică dealuri și munți orogeneză șuierată nu port arme nu port prapori nici tuiuri nu port pică portvânt și porturme de vânt de apă de […]

Acsinte tramvai

Un tramvai numit inconștiență

Stăteam în picioare, în tramvai, aproape de ușa din față. Urma să cobor. Lângă mine erau alea trei scaune lipite unul de altul, așezate perpendicular față de toate celelalte. Le știți, sunt în toate tramvaiele. Mă uitam și pe geam, și prin mine. Pe geam, cu ochii, prin mine, cu rugăciunea de pe cale, de […]

Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta […]