Acsinte tramvai

Un tramvai numit inconștiență

Stăteam în picioare, în tramvai, aproape de ușa din față. Urma să cobor. Lângă mine erau alea trei scaune lipite unul de altul, așezate perpendicular față de toate celelalte. Le știți, sunt în toate tramvaiele. Mă uitam și pe geam, și prin mine. Pe geam, cu ochii, prin mine, cu rugăciunea de pe cale, de […]

Acsinte copii

Copiii nu sunt proprietăți

Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta […]

Acsinte calauza

Călăuză către leac

Un atac senzitiv poate să ia şi forma unei observaţii domestice, nu e musai să doară ori să ridice peri. Bunăoară, umbra aburită a linguriţei de cafea pe masă n-a fost chiar degeaba într-o bună zi. A venit ca o urmă de sabie, pe după un nod. Mirosea proaspăt, a tăiş. Că mă tot învârt-dezvârt […]

Acsinte rana

Circuitul rănii în natură

Un om ședea mic, mic, copil era și îl ploua. Nu cu apă îl ploua, nu cu lacrimi, cu alea se ploua singur. Îl ploua cu mama și cu tata. Și pentru că ședea sub furtună a-nceput de mic ce era să se creadă mărunt. Azi așa, mâine tot așa, de poimâine nu mai zic. […]

Papa Ioan Paul

Ioan Paul – gură de aur

Ceea ce se suprapune amintirii lui pentru totdeauna este cuvântul. Ioan Paul al II-lea a ştiut care este puterea vorbei şi, mai ales, a știut faptul că niciun mesaj nu-şi împlineşte rostul dacă-l arunci în eter, dacă nu te uiţi cu atenţie la cei cărora li te adresezi. Dacă ei nu înseamnă. L-am văzut în 1999, […]

Acsinte dragoste

Dragoste

Dragostea se naşte-n inimă şi-şi face casă cu ziduri de apă curată în ochi. Poţi s-o pupi, s-o strângi, s-o mângâi, să-i dai bani şi de mâncare. Dacă-n ochi nu şade, adică de n-o găseşti la ea acasă, atunci fii sigur că nici nu este dragoste pe-acolo.   Dragoste e atunci când ţi-e curat şi […]

Acsinte Iarina

Ce să mă doară?

Aşa mi-a răspuns Iarina, printr-o-ntrebare şi-o privire de-un albastru înspăimântător de inert. Şi-a adăugat: „Nu mă mai doare nimic. Tu nu vezi c-am murit?“. Abia atunci mi-a fost limpede că-i de rău. Şi fiindcă nu mai fusesem niciodată într-o astfel de situaţie, am ales să fac cum simţeam şi-atât. Aflasem de ea încă de când […]

Acsinte punctualitate (2)

Tuta satului

Până la Mitropolie, facem, de la ai mei, cam şapte minute. Pe jos. Aşa că, de obicei, plecăm, în noaptea de Paşte, pe la fără un sfert. Ştii tu al cui. De data asta, eram trei. Fata mea, prietena mea şi cu mine. Drum săltat, cale-ntunecoasă. Eu le spun fetelor că lumea mai şi bea […]

Moisin

O dragoste. O frumusețe

„Ce frumos!“, m-am auzit spunând. Pur și simplu mi-a scăpat. În fața mea, o bătrână se plimba cu un câine. Spun așa fiindcă nu cred că oamenii plimbă animalele. Mai degrabă invers, dar asta e altă discuție. De fapt, cred că plimbarea omului cu animalul este una dintre prea puținele plimbări egale, carevasăzică parteneriale, de […]

CA_20131112_039

Moș Cristos

Trecea cu dricul pe strada pe care locuiam. Și știam că trece pentru că îl auzeai mereu cântând despre Cristos, despre Ăl-de-Sus și îngeri. Nu cânta niciodată despre moarte. Avea un dric cu coviltir și pe mușamaua îmbâcsită, sus de tot, ședea un câine. Părea prea bătrân ori prea plictisit să se miște. Dar era viu. […]