Căpșuni

Șansa lui „ce ne-a mai rămas“

Am auzit fraza asta – „Tot ce ne-a mai rămas e calitatea vieții, numai ea e importantă de-acum“ – într-un moment în care tocmai primisem o leucă-n moalele capului. O veste proastă, cea mai proastă posibil, dată de un doctor de față cu pacientul. Pacient pe care îl iubeam foarte mult și alături de care […]

Lavandă

Bețivu’ cu lavandă

Era cam șase jumate după-amiaza pe strada aia îngustă, lăturalnică, când ajunsesem la capăt, acolo unde în ea se proptește o alta, tot subțire, tot dosită, numai că așa de spartă, că era într-o iarnă să mă calce un taxi care aproape s-a prăbușit într-o groapă, iar șoferul, în încercarea de-a evita hăul, mai c-a […]

Falia

Noi versus ei. Prăpastia tuturor

Noi suntem oameni, ei sunt suboameni. Noi suntem frumoși, deștepți și competenți, ei sunt urâți, nu-i duce capul, competența este exclusă. A, și n-au nici dinți. Au fost aduși, noi venim singuri, pentru că vrem. S-au îmbrăcat toți la fel, ca pe vremuri, la parada de 23 august. Noi ne îmbrăcăm cum vrem. Aveau pancarte […]

Domino uman

Aseară vântul bătea, coada mare se făcea…

… Donchihote-nnebunea, păru’ din cap îşi smulgea, şi din gură-așa grăia: M-am trezit la șapte, să duc copchila la analize. Avem trimitere de la medicul de familie, care ne-a zis să așteptăm un pic, să termine tratamentul, ca să nu fie influențate rezultatele, dar mult să nu așteptăm totuși, că se termină fondurile. În prima […]

Evanghelia după oameni

Evanghelia după oameni

Fericiți cei peste care istoria nu cade la cutremur, cu toate zidurile ei bătrâne, bine făcute, groase, înmuiate ca biscuiții de vremurile bune și mâncate hulpav de alea rele. Fericiți, căci nu există. Fericit omul căruia mă-sa nu i-a spus când era mic că tac-su e un nenorocit, un bun de nimic, un nimic până […]

Cu Oana

Et in Granada ego

Și, da, încă nu-mi revin, aș fi bună să studieze cineva pe mine anatomia melancoliei. Și n-a fost numai Granada, au fost și Cordoba, și Malaga, și drumurile minunate dintre ele, cu livezi de măslini și de migdali, cu fustele Sierrei Nevada azvârlite peste capetele noastre. C-am fost și noi mai mulți, nu numai eu: […]

1DSC_8526

O gură de dans

Nu ne e rușine să jignim, să scuipăm, să amenințăm când suntem pe stradă, dar ne e rușine să dansăm. Ce-ar zice lumea? Ar crede că suntem nebuni. Da, lumea aia de care (zicem că) nu ne pasă. Nu ne e rușine să mințim, să trișăm, să fim lași când suntem în interioare, ale noastre […]

Stieglitz

să mănânc puțină liniștecu tinefără pâine, fără cuțitsă mâncăm amândoi liniște cu mâna. Alfred Stieglitz – A portrait, Georgia O’ Keeffe, 1918

Acsinte tânără

Mărțișoare

Doamnelor, luați și de la mine câteva mărțișoare, nu cu șnur alb-roșu, ci cu liniuțe de la capăt: – să nu vă mai întrebe bărbatul „Ce-avem de mâncare?“, de parcă v-ați născut cu responsabilitatea hrănirii lui; – să nu mai auziți „Mai avem lapte/pâine/brânză etc.?“, ca și cum aprovizionarea cu alimente este tot un dat femeiesc; […]

TAB_O-noapte-pe-dos_Foto-Dan-St.Andrei_mic_8

Cât costă o inimă?

Cât poate suporta și ea. Și durerea, și bucuria, că nici bucuria nu e de ici, de colo de îndurat. Bine că omul nu știe niciodată cât poate duce inima lui, cât mai poate să-l ducă pe el. Dacă ar ști, tot pe biata inimă ar cădea și știința asta, tot pe ea ar seca-o […]