Nu ştiu dacă timpul a trecut sau doar mi se pare. Am copii mari, dar braţele mele au încă formă de cuib. Încă simt greutatea lor dulce în braţe, pielea lor niţel umedă încă-mi miroase a lapte; le văd pe fete în faţa ochilor cântându-mi şi mă aud repetând cu ele tabla înmulţirii. Parcă nu […]
… plâng(em) pe stradă sunt(em) extrem de bine hidrataţi. Şi nu cu sucuri dulci şi carbogazificate. Cu apă şi ceai gol. C-o găleată de spărtură de nori încinşi. Sau îngheţaţi. Strada e locul cel mai sigur pentru că poate fi cel mai singur. Eu plâng greu dintotdeauna. Şi numai de nervi. Nu mă descarc niciodată, […]
În scris ne-am cunoscut. În schimbul de cuvinte. Când i-am citit primele fraze, n-am înţeles ce-a vrut. A zis ceva de mine şi de Hortensia Papadat-Bengescu. Care Hortensia mie-mi place. Mult. Dar tot n-am priceput, deşi am citit de vreo cinci ori mesajul ei, dac-a fost de bine sau de rău. Habar n-aveam cum devine […]
Toate pisicile lui moş Ion erau negre ca smoala, cu ochi verzi. Toate se numeau “ Ţigănică”. Sexul mâţelor conta puţin. Important era că le chema pe toate la fel, de parcă cea de dinainte nu ar fi dispărut. Cum dispăreau? Ori le călca vreo maşină, ori se-mbolnăveau de boală pisicească, ori se duceau să […]
Mă obişnuisem cu drumul. Era scurt şi-l mai scurtam şi eu, sărind gardul. Nu-mi plăceau locurile: nici blocul, nici şcoala. Unul lângă alta. Mama mă ducea în lacrimi la şcoală în fiecare zi. Lacrimile mele. Era prea multă lume acolo, n-aveai nici colţişor, să te retragi şi tu, sau măcar un copac în clasă, să […]
Nu-l văzusem de cinci ani pe Andrei. Plecase din ţară. Ştiam că-i bine, dar mi-era dor să povestim, că nimeni n-o face ca el. Aproape că nu foloseşte substantive comune. Le converteşte-n proprii. Nu spune „câinelui“, ci „lu’ Câine“ şi nici „tractorului“, ci „lu’ Tractor“. Iar chestia asta nu te lasă fără râs niciodată. Am […]
Începem şi noi o destandardizare mică? Aşa, în reacţiile verbale şi nonverbale. Ştiu, sună a generalizare. Aşadar, să punctualizăm. Divorţezi şi tu, ca un om. Acu’, sigur că nu toată lumea divorţează, da’ nici să nu ne grăbim să credem că lumea aia care nu o face e toată bucuroasă că nu. Acordurile-s foarte fine-n […]
Nora învăţase o singură bucurie constantă. O descoperise relativ recent, cu vreo trei ani în urmă. Îşi amintea ca prin smog că-n copilăria ei auzise că pe băiatul copilului vecinilor de peste două case îl chema Noru. Nu-l văzuse niciodată, însă şi-l închipuise subţire, cu trup de aer, cu părul plin de picături rotunde. Până acum […]
Carmina şi Ianăş s-au cunoscut la Braşov. Lucrau amândoi într-o unitate militară. El citea până i se uscau conjunctivele, ea era stenografă şi cânta-n cor miercurea şi vinerea, la repetiţii, şi-n spectacole, când erau riguros programate de superiori. Purta rochii argintii, lungi, de tafta, şi-avea părul platinat şi ondulat cât să juri că-i natural. Erau […]
Azi-noapte, de fapt, spre dimineaţă, m-am trezit fiindcă am auzit-o strigând în somn. Am trezit-o, părându-mi-se că nu-i prieşte visul, şi-am întrebat-o ce se-ntâmpla acolo de-o tulbura aşa de tare. Mi-a spus că Statuia Libertăţii avea în mâini prăjituri cu ciocolată multă şi se apleca spre fiecare om de pe stradă, oferindu-i câte una. Iar […]