… sfințească-se sarea ta. Sunt cuvintele pe care inima mea le spune ca pe-o rugăciune, de când le-am auzit, în italiană, și le-am văzut supratitrate, în română, la spectacolul „Bucuria“ al uriașului în smerenie Pippo Delbono. La Sibiu. La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS. „Bucuria îi este dedicat lui Bobo, recent […]
Ea e Viorica lu’ Ginerică, din cătunul Tănăsești, de lângă Horezu. Am cunoscut-o când am fost în curtea școlii din cătun, cu oamenii din fotografia asta. Totul a început în ianuarie, când, într-o seară, m-a sunat poetul Lucian Vasilescu: „Ana, m-am gândit la ceva, am vorbit cu mai mulți artiști, ce-ar fi să mergem și […]
În treisprezece ani, pe plajă la 2 Mai, am auzit o mulțime de povești despre Nina Cassian. Spuse de oameni care ziceau că au fost martori ai acelor întâmplări, dar și de oameni care le auziseră de la alții. Asta în timp ce în societate nu se prea vorbea despre Nina Cassian. În ce o […]
De fapt, problema cea mare e că obosești. Pentru că n-ai cum s-o iei încet în iubire, că, dacă ai cum, aia nu mai e iubire. Și toată lumea cumsecade, căreia-i pasă de inima ta și de mințile tale, îți spune „ia-o ușor, cu atenție, nu te-arunca, să nu te zgârii, să nu te ciobești, […]
Aș fi vrut să pun alt titlu, care să sune cam așa: Proiectați peste tot acest film, să nu rămână om care să nu-l vadă. Dar oamenilor nu le plac îndemnurile, le resping organic, or, eu chiar mi-aș dori să meargă cât mai mulți să vadă filmul ăsta. Cu ce e? Cu noi e, cu […]
Trăiești într-o comunitate mică, etnică, un sat. În sărăcie și, firește, în mare nesiguranță. Ai un copil de doi ani, pe care-l crești cu bunica. Părinți nu mai ai. Dormiți toate trei într-un pat. Vrei să nu mai trebuiască să vinzi nenorocitul de televizor și amărâtul de telefon mobil, ca să ai un ban să […]
Unele personaje din tragediile grecești fac prea mult, pot prea mult, nici nu știi unde să le-ncadrezi, că așa e omul, dacă nu încadrează, nu se simte el bine. Ce să faci cu un personaj neîncadrabil? Îl lași acolo la el, la taica Euripide, sau, dacă te cheamă Andrei Măjeri, îl treci prin Seneca și […]
Nu ne e rușine să jignim, să scuipăm, să amenințăm când suntem pe stradă, dar ne e rușine să dansăm. Ce-ar zice lumea? Ar crede că suntem nebuni. Da, lumea aia de care (zicem că) nu ne pasă. Nu ne e rușine să mințim, să trișăm, să fim lași când suntem în interioare, ale noastre […]
Cât poate suporta și ea. Și durerea, și bucuria, că nici bucuria nu e de ici, de colo de îndurat. Bine că omul nu știe niciodată cât poate duce inima lui, cât mai poate să-l ducă pe el. Dacă ar ști, tot pe biata inimă ar cădea și știința asta, tot pe ea ar seca-o […]
Întâi, se stinge lumina. Și-ți place. E odihnitor. Te relaxezi în scaun. Apoi, auzi pași în fața ta. Ridici capul, nu știu ce instinct bizar e ăsta, că doar nu ești pisică, așadar nu vezi nimic în beznă. Dar tu ridici capul și cauți să-nțelegi cu ochii ce-i cu pașii ăia. Și-atunci ți se sparge un […]