Arte

Abuz

Mâine plec acasă?

Întâi, se stinge lumina. Și-ți place. E odihnitor. Te relaxezi în scaun. Apoi, auzi pași în fața ta. Ridici capul, nu știu ce instinct bizar e ăsta, că doar nu ești pisică, așadar nu vezi nimic în beznă. Dar tu ridici capul și cauți să-nțelegi cu ochii ce-i cu pașii ăia. Și-atunci ți se sparge un […]

All Over Your Face Robert Puțeanu

O să râdeți și-o să plângeți

C-așa e viața. Știu, sună atât de banal, seamănă cu „Timpul le rezolvă pe toate“, dar amândouă expresiile astea au în ele mai multă realitate decât putem duce. Și mult mai mult adevăr. Așa că o să râdeți și-o să plângeți la spectacolul ăsta care începe cu trei fete frumoase dansând. Lucru care m-am dus […]

SOLDATII_stillsJPEG01299944

A + A = LOVE

Și ce dacă? Nu poate dragostea cât poate omul. Iar cât poate societatea omul nu știe până nu e pielea lui în dinții ei. Fiindcă mentalitatea ce caracterizează societatea nu te atacă doar din exterior, ca un animal sălbatic scăpat de la zoo, ci mai ales din interior, pentru că tu, respirând-o zi de zi, […]

Albert Dobrin 2

Tu te pulverizezi?

M-aș bucura să-mi spui că nu, că tu te-ai salvat, că tu ai reușit. Ar însemna că mai e speranță, că se mai pot salva și alții, că putem ieși din malaxorul pulverizării. Dar cum? Alaltăieri a murit o femeie care avea 33 de ani. Nu era bolnavă. S-a enervat cumplit, a făcut accident vascular […]

Marita still 2

Marița

De câte ori nu ni se-ntâmplă să vrem să intrăm în sufletul unui om? Poate nu neapărat să fim mici, cât să fim necorporali, ca să ne putem plimba nestingheriți prin sufletele oamenilor și să înțelegem noi ceea ce ni se pare că nici ei nu înțeleg și de-aia nu ne înțelegem unii cu alții. […]

1 (4)

Hei, Hamlet! Da, tu, tu…

„Vremea e scoasă din țâțâni. Ce blestem Că eu m-am născut Ca s-o întrem.“ – William Shakespeare Și noi trăim acum acut ce trăia Shakespeare în vremea lui pentru că lumea noastră se schimbă cu repeziciune și radical în timpul vieții noastre și cu ea ne schimbăm și noi. De fapt, noi înșine suntem schimbarea. […]

romulus_boicu_cto-4525

Atrocități încântătoare

Se dă un cuplu lung. Lung în timp, opt ani bătuți pe muchie. Oameni umblați prin ei, prin lume, prin război. Întorși acum acasă, după ce ea, fotograf de război, sărise în aer la Mossul, în Irak, și fusese operată într-un spital din Germania. În casa lor, unde-i apropie gesturi mărunte, cunoscute din repetare, unde își […]

1

A fost odată, ca de atâtea ori…

… un om. O fată. Cineva de lângă mine, de lângă tine. Tu, eu. Cine nu s-a refugiat în trecut ori nu s-a aruncat în speranță să arunce primul piatra. Totuși, fata despre care vă vorbesc eu azi e paria pentru majoritatea oamenilor, chiar și, ori mai ales, pentru cei care o folosesc. Fata asta […]

TAB_Si veni barbatul la femeie10

Câți oameni încap în doi oameni?

Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]

Serafim

Și serafimii sar garduri

E felul lor de a zbura, când sunt adolescenți. Au aripi multe, nu ca noi. Nouă ne cad în timp, pentru că avem impresia că ne facem mari. Iar aripilor nu le plac impresiile. Și au și ochi mulți serafimii, numai că-i au în inimă când sunt foarte tineri. Și văd un pic blurat. Dar […]