Sau patru. Nu le-am numărat, acum încerc să le pun cap la cap, acum, când știu că au fost singurele. Eram la Gaudeamus, lansasem cartea unei doamne și plecasem în fugă spre standul altei edituri, de la un alt etaj. Când am ajuns, mi-am dat seama că am capul mai ușor pe stânga. Mi-am pipăit […]
O cheamă Aurora, iar eu n-am nicio fotografie cu ea și de-aia am pus aurora borealis. Dar îmi dau seama acum că nicio fotografie nu s-ar fi potrivit mai bine fiindcă Aurora e unul dintre atât de puținii oameni care se oglindesc în numele lor. Are 83 de ani și e de-o frumusețe nepământeană. Cred […]
Lemn cu lemn se face focul. Mare. Dintr-un lemn se-aprinde, din mai multe se-ntreține. Dacă vrei să nu se stingă, tot pui lemne-n el. Așa e și la oameni, numai că, la ei, depinde ce fel de foc vrei să faci mare și să-ntreții. Umblu mult și mă uit de-adevăratelea la toți oamenii pe care-i […]
… foarte mică, asemănătoare ca anvergură cu întredeschiderea ochilor. Dar pe interior. Nu știi niciodată ce-ai putea lumina pe-acolo și e mai bine să nu te sperii. S-o iei încet, din aproape în aproape. Treaba asta cu aproape are două înțelesuri. Unul ar fi cel adverbial, adică te-apropii ușor de necunoscutul care ți se întredeschide […]
Îmi bate vântul sub piele și nu face tic-tac niciodată bate curs, asuprește vene și capilare face cărări și drumuri mari câteodată mai mari decât pot eu să bat bate săltat ridică dealuri și munți orogeneză șuierată nu port arme nu port prapori nici tuiuri nu port pică portvânt și porturme de vânt de apă de […]
– Știi cum doare sufletul, mamaie? Am râs, am privit pieziș bătrâna din fața mea și i-am răspuns neaoș: – Ca hemoroizii, mamaie. După cum își contorsionă chipul, mă pufni pe mine râsul și am înțeles că o trecuseră dureri similare. Eu nu știam, dar auzisem de la o prietenă că într-o noapte se plimbase […]
Mi-am golit sticla de cafea într-o alunecare cu gheare pe trahee în jos. De rea ce era nu-și gasea nici drumul spre stomac. Noroc cu efectul. Era măcar caldă și trezitoare de simțuri. Înaintam prin ceața densă. Doar niște fructe i-ar mai fi trebuit ceții să devină un iaurt colorat. Am râs în sinea mea și […]
Ce-oi mai fi vrând şi eu în viaţa asta? În fiecare zi adaug, dar la mai nimic nu renunţ. Şi s-a făcut cam grea traista. Abia o pot căra. Mai am şi impertinenţa să mă mir că mă apasă. Noaptea, în timpul nesomnului, mai fac ajustări. Ba nu fac. Doar încerc. Pe moment, pare să-mi […]
Ăsta e unul dintre lucrurile care nu-mi dau înţelegere la inimă fiindcă de la cap nici nu mai cer de multă vreme mai nimic. Adică de ce nu se poate să le ai pe amândouă deodată? Arată şi sună ca o imprecaţie. Ce, e vreo problemă că n-am scris prima parte a expresiei? E cineva […]
N-am mâncat mai nimic toată săptămâna. Ba nu, aseară am furat nişte cuburi de cartofi fierbinţi din farfuria Irinei. Dar nu se pune, că ea nu numără. Port numai tocuri foarte înalte de două săptămâni. Am făcut o fixaţie pe sandalele roşii. Ieri le-am înşelat cu alea brune, cu platforme. Gladiatorii. Azi m-am cuminţit şi […]