Tag: profesori

Coresi 1

Când școala îi iubește, copiii o iubesc

Îi iubește, adică îi face să se simtă liberi în ea, respectați și admirați, îi face să se simtă oameni, chiar dacă sunt mici și nu știu că se simt oameni. Știu însă că se simt bine, că sunt fericiți și în siguranță la școală, iar siguranța asta presupune însăși libertatea lor de a fi exact […]

17036743_1204369942964498_1876397306_o

Ce câștigi, de fapt, la olimpiadă

Libertate. Sigur, tu poți să vrei și premii, adică recunoaștere, sunt bune premiile, dar niciunul, nici cel mai mare, nu se compară cu libertatea ta în fața foii albe. Asta pentru că nota aia de la olimpiadă, oricare ar fi ea, nu are cum să te afecteze. Adică nimic rău nu are cum să ți se-ntâmple. […]

Ion Gavrilă

Profesorul: „Rostul meu e să aflăm cine ești tu“

A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]

Acsinte copil

Școala și spitalul. O frică și-o groază

Întâi, ne-am dat seama c-am fost mințiți. Deci, furați. Minciuna este furt de încredere. După ea, întotdeauna, potopul. Iar pe domnul potop l-am trăit noi, și cu vârf, și-ndesat, că n-a fost potop de apă, ci de gunoi. Spaima de autoritate am moștenit-o din comunism, iar cei care au devenit autorități după revoluție s-au folosit cum […]

20151105_194628

„Iartă-mă“ nu-i totuna cu „Scuză-mă“

Deși, la o primă vedere, „scuză-mă“ pare perfect sinonim cu „iartă-mă“, lucrurile nu stau chiar așa. Nuanța o face implicarea emoțională. „Scuză-mă“ e rece, distant, oficial. „Iartă-mă“ e cald, e suflet, e chiar mai mult, e „îmi pare rău“.   Azi, Patriarhul Daniel și-a cerut iertare. A făcut bine. Foarte bine. A arătat smerenie, învățătura […]

Iustin Bugan1

Şcoala ta e mai bună decât a mea. Bucură-te!

E bună şcoala, aşa cum e ea. E mult mai bun acest 14 septembrie 2015 decât acel 15 septembrie 1980, când mi-a fost mie prima zi de şcoală.   Nimeni n-o putea contesta atunci, toţi se supuneau ca-n romanul lui Orwell, „1984“. Am urât primele trei luni de şcoală, am urât şcoala. Ea a însemnat […]

Biblioteca1

Copiii – oamenii noștri mari

Nu-i bun sistemul de învățământ de la noi. Nu ne place nici nouă, părinților sau nepărinților, dar să ne numim adulți, însă mai ales nu le place lor, celor care trec acum prin el. Ei se poziționează ferm de partea lui Nu!. Noi oscilăm. Câteodată le dăm dreptate, altă dată le reproșăm că nu fac destul efort. […]

Chindia

12+

Nu, nu mi-a plăcut deloc atunci când părinţii au decis să mă ia la Târgovişte fiindcă aveam aproape şapte ani şi trebuia să încep şcoala. Era toamna lui 1980, iar eu n-am iubit-o deloc tocmai pentru că m-a smuls de la Potlogi şi m-a aruncat, fără vreo umbră de-ntrebare, la Târgovişte. M-am născut la Potlogi, […]

Costica Kennedy

Tovarăşu’ Kennedy

Toamnă târzie, acum cincizeci de ani. Un oraş mic şi industrial. Hunedoara. Pâine pe cartelă, cam aşa: tatăl de familie, o juma’ de pâine intermediară, mama şi copiii, câte un sfert de pâine fiecare. Taică-meu zice că, totuşi, pâinea-mumă era destul de mare, că lui, ca şi mie, îi plac precizările şi clarificările Una dintre […]