Lăsați-i pe copii să vă spună ce nu le convine la voi, la alții, la lume. Ba, mai mult, încurajați-i. Da, știu, Doamne, cât de bine știu!, vă vor prinde nervii-n cîrlige de rufe și-n piuneze, vă vor spulbera liniștea, ce să mai, pe românește, vă vor mînca sufletul. Dar ăsta e respectul, oamenilor buni, […]
Aș fi vrut să pun alt titlu, care să sune cam așa: Proiectați peste tot acest film, să nu rămână om care să nu-l vadă. Dar oamenilor nu le plac îndemnurile, le resping organic, or, eu chiar mi-aș dori să meargă cât mai mulți să vadă filmul ăsta. Cu ce e? Cu noi e, cu […]
Adolescenții sunt ca lăuzele. Recunosc, nu mai știu unde-am citit asta, dar m-a pus pe gânduri. Omul care-a spus-o se referea la sensibilitate, la vulnerabilitate. Zicea că două perioade de maximă vulnerabilitate – ambele datorate războiului hormonal – au oamenii în viață: adolescența și lăuzia. Asta mă face să cred că tocmai mamele adolescenților ar […]
Pentru că am trăit și-am învățat în comunism timp de șaisprezece ani și sunt îngrozită de întoarcerea la comunism. Pentru că am învățat după manual unic la fiecare materie și știu cât de uimită eram când ai mei, bunicii și părinții, mă-nvățau, când eram mică, să mă-ndoiesc. Pentru că am fost șocată primele dăți în […]
Îi iubește, adică îi face să se simtă liberi în ea, respectați și admirați, îi face să se simtă oameni, chiar dacă sunt mici și nu știu că se simt oameni. Știu însă că se simt bine, că sunt fericiți și în siguranță la școală, iar siguranța asta presupune însăși libertatea lor de a fi exact […]
Libertate. Sigur, tu poți să vrei și premii, adică recunoaștere, sunt bune premiile, dar niciunul, nici cel mai mare, nu se compară cu libertatea ta în fața foii albe. Asta pentru că nota aia de la olimpiadă, oricare ar fi ea, nu are cum să te afecteze. Adică nimic rău nu are cum să ți se-ntâmple. […]
A intrat în clasă valvârtej. Recunosc, m-am speriat nițel de el. Era îmbrăcat în costum, avea și cravată. Un domn de peste cincizeci de ani, dar nu mult peste. Înalt, cu prestanță de inspector, nu de profesor. Aveam ora de română, deci, trebuia să fie profesorul de română. Era prima mea zi la liceu. 1988. […]
Întâi, ne-am dat seama c-am fost mințiți. Deci, furați. Minciuna este furt de încredere. După ea, întotdeauna, potopul. Iar pe domnul potop l-am trăit noi, și cu vârf, și-ndesat, că n-a fost potop de apă, ci de gunoi. Spaima de autoritate am moștenit-o din comunism, iar cei care au devenit autorități după revoluție s-au folosit cum […]
Deși, la o primă vedere, „scuză-mă“ pare perfect sinonim cu „iartă-mă“, lucrurile nu stau chiar așa. Nuanța o face implicarea emoțională. „Scuză-mă“ e rece, distant, oficial. „Iartă-mă“ e cald, e suflet, e chiar mai mult, e „îmi pare rău“. Azi, Patriarhul Daniel și-a cerut iertare. A făcut bine. Foarte bine. A arătat smerenie, învățătura […]
E bună şcoala, aşa cum e ea. E mult mai bun acest 14 septembrie 2015 decât acel 15 septembrie 1980, când mi-a fost mie prima zi de şcoală. Nimeni n-o putea contesta atunci, toţi se supuneau ca-n romanul lui Orwell, „1984“. Am urât primele trei luni de şcoală, am urât şcoala. Ea a însemnat […]