Aveam aproape douăzeci de ani când am citit „Povestea Elisabetei Rizea din Nucşoara urmată de mărturia lui Cornel Drăgoi“, o carte apărută în 1993 la Humanitas, îngrijită de minunata şi regretata Irina Nicolau şi de Theodor Niţu. Aveam 16 ani şi două săptămâni în decembrie 1989, iar din ianuarie 1990 am început să citesc pantagruelic […]
Pe vremea când, atât eu, cât şi finul meu, Alexandru, aveam patru gâlci externe fiecare, se-ntâmpla s-avem mult prea des şi necesităţi de oblojire a lor. Că amândoi ne proţăpiserăm sensibilităţile fix în gât. Oameni subţiri, ce să mai. Aşa că făceam clasic schimb de experienţă, în funcţie de stringentele nevoi care ne covârşeau simultan […]
Nu-mi amintesc de când îl ştiu. Cred că dintotdeauna. Omul pe care nu-l puteai vedea nici de departe fără să râzi. Se însurase el pe la douăzeci de ani, dar nu pentru mult timp. Prietenii lui au rezistat mai mult, majoritatea şi astăzi, au făcut copii, iar el s-a izolat cumva de ei. Nu şi de copii, asta […]
Nu uşor, bineînţeles. Şi nu te mira că n-am pus şi semnul întrebării. Iaca, n-am vrut să fie nicio ridicare de-ntrebare acolo, de-aia. Ştiu, o grămadă de lucruri îţi pică nu-n cap, ci direct în gât. Cunosc nodul. E ca o castană-nghiţită cu tot cu-a ei cămeşă spinoasă. Dar ăsta nu-i neapărat motiv să scoţi […]
Terminasem ultimul an de liceu şi nu mă dusesem să-mi iau cărţile de la premiu, că sufeream de sindromul câinelui bătut o dată, da’ bine. Cu un an în urmă, luasem premiul I, iar taică-meu îmi spusese că l-am făcut de râs în oraş. Cine draci mai pomenise să iei premiu-ntâi în clasa a XI-a?! […]
Am văzut-o când am intrat prima dată-n clădire. Stătea în spatele unui birou de recepţie şi-avea în faţă un monitor. Zâmbea cu ochii. Ştiam unde trebuie s-ajung, dar m-am dus la ea ca s-o văd mai bine, ca-n poveste, să m-asigur că-i reală. Şi a fost. Din ziua aia, ne vedem aproape-n fiecare alta. Şi […]
Ştii, nici mie nu mi-e tocmai moale să-mi iau întrebările la întrebări. Dar poate că e timpul alb al plecării din insulele mici. Vrei să ne folosim de nişte cuvinte-picături, alea pe care le găsim în văl? Vezi, te-ai gândit deja la Anaïs, dar să ştii că eu n-am vrut. Bine, pentru că tot a venit vorba, […]
De patru luni, avea 18 ani. Nicio schimbare însă n-ajunsese la ea în ultimii şase ani. Atunci ştiuse ea că i s-a terminat creşterea şi n-o mai încercaseră mirările în cămara asta. Acceptase că oamenii sunt născuţi de alţii şi trăiţi de ei înşişi. Era la Târgu Mureş pentru un concurs. Venise cu un grup […]
Urci mereu şi-ai mai urca. Ai căpătat adicţie. Dimineţile ies din tine cu forcepsul. Serile te surprind mereu în viaţă, iar nopţile te calcă în picioare. N-a dat autoscopia peste tine, dar tot te miri că mişti. Altcineva îţi încruntă picioarele, îţi pune calcar pe măsele şi-ţi albeşte sângele. Tu n-ai cum să faci toate […]
Zece kile din propria-mi făptură, nu din duşmani. Iaca nu m-am gândit până azi de ce mă tot transformam eu în propria efigie de fiecare dată când se simţea la orizont rost de-ndrăgosteală. Întâi, tre’ să vă spun cum mă-ndrăgostesc eu, mă rog, cum practicam această dificilă meserie. Păi, din nimic, adică fără niciun stimulent. […]