Monthly Archives: martie 2014

Lighthouse stairs by Stephane Bidouze

– Bună, ce faci? – Bine.

Şi tu nu faci nimic, darămite bine. Când eram mică, aveam un disc de vinil cu o poveste egipteană, cu faraon. Şi sfetnicul lui i-a spus odată, când era şi faraonul copil: „Limba-i este dată omului tocmai pentru a-şi ascunde uneori gândurile.“ De-atunci umblă prin mine sângele ăsta neal meu şi tot de-atunci caut să-mi […]

Ara-şeptilici

O coastă de zeu

bătrînul priapic luă de la sine o sută de ani de plută de lemn, o coastă de zeu, o frînă pentru trenurile întremurate și, de aia, blocate pe niște șine care nu existaseră niciodată, un semn de carte. bătrînul priapic stătea toată ziua și se uita la lună, îi plăcea de ea că era nebună […]

ciocoii-vechi-si-noi

Răsărit de paşalâc

„[...] Oraşul Bucureşti, atât de zgomotos şi de capricios în zilele noastre, nu era tot astfel în timpii lui Caragea. Locuitorii săi din clasa de mijloc, deprinşi de mult timp cu viaţa orientală cea plină de lene şi poezie, vara se adunau la grădinele Breslea, Barbălată, Cişmegiu şi Giafer. Acolo, fiecare isnaf sau cap de […]

Rada cu paiuri

Îndreptar pasional

Aia mică a avut şi ea un iubit. Să tot fie vreo juma’ de an de când sunt împreună, dacă nu mai mult. O să-i zic Adam, că e primul iubit oficial. Protoiubitul. Cu un cap mai scund, timid când nu se simţea abandonat, cu propensiuni către diminutivări drăgăstoase. Ea mă ţinea la curent atât […]

Floarea soarelui

Nici dracii nu mai sunt ce-au fost

Când sunt mici, mici, li se spune crize de tantrum. Te tăvăleşti, dai din picioare, rulezi lacrimi lungi şi urli. Trec, cel mai adesea, cu ciocolată, indiferent ce i-a cauzat. Te faci un pic mai mare, înveţi să spui Nu vreau!. Tonul e mereu ferm-imperial. Oricum, ai două stări: dulce şi strigătoare. Te duci la […]

Ferestre - Narcis Pop

Aş dormi în patul tău

Şi tu n-ai fi. Şi n-ai vedea. Nici n-ai simţi. Şi nici n-ai şti. Atâta doar, să nu fie din lujeri ori din frunze. Să nu le dea atingere de trup, să nu le împresoare a fierbinţeală. Dar nici din apă să nu fie, să nu se tulbure curând. Şi nici nisip robit de soare […]

ana_bartion3

Viezure temporar

Văd ochii ei verzi, părul negru şi râsul drept, fără ocolişuri. Îi simt mirosul bun, de cafea. Întotdeauna de cafea. Uneori, amestecat cu unul, la fel de proaspăt, de căpşuni. Obrazul alb şi nasul grecesc făceau din ea o frumuseţe de icoană. Vorba clară, fermă când era cazul, şi purtarea mâinilor ei o transformau în […]