… sfințească-se sarea ta. Sunt cuvintele pe care inima mea le spune ca pe-o rugăciune, de când le-am auzit, în italiană, și le-am văzut supratitrate, în română, la spectacolul „Bucuria“ al uriașului în smerenie Pippo Delbono. La Sibiu. La Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS. „Bucuria îi este dedicat lui Bobo, recent […]
Unele personaje din tragediile grecești fac prea mult, pot prea mult, nici nu știi unde să le-ncadrezi, că așa e omul, dacă nu încadrează, nu se simte el bine. Ce să faci cu un personaj neîncadrabil? Îl lași acolo la el, la taica Euripide, sau, dacă te cheamă Andrei Măjeri, îl treci prin Seneca și […]
Cât poate suporta și ea. Și durerea, și bucuria, că nici bucuria nu e de ici, de colo de îndurat. Bine că omul nu știe niciodată cât poate duce inima lui, cât mai poate să-l ducă pe el. Dacă ar ști, tot pe biata inimă ar cădea și știința asta, tot pe ea ar seca-o […]
C-așa e viața. Știu, sună atât de banal, seamănă cu „Timpul le rezolvă pe toate“, dar amândouă expresiile astea au în ele mai multă realitate decât putem duce. Și mult mai mult adevăr. Așa că o să râdeți și-o să plângeți la spectacolul ăsta care începe cu trei fete frumoase dansând. Lucru care m-am dus […]
„Vremea e scoasă din țâțâni. Ce blestem Că eu m-am născut Ca s-o întrem.“ – William Shakespeare Și noi trăim acum acut ce trăia Shakespeare în vremea lui pentru că lumea noastră se schimbă cu repeziciune și radical în timpul vieții noastre și cu ea ne schimbăm și noi. De fapt, noi înșine suntem schimbarea. […]
Se dă un cuplu lung. Lung în timp, opt ani bătuți pe muchie. Oameni umblați prin ei, prin lume, prin război. Întorși acum acasă, după ce ea, fotograf de război, sărise în aer la Mossul, în Irak, și fusese operată într-un spital din Germania. În casa lor, unde-i apropie gesturi mărunte, cunoscute din repetare, unde își […]
… un om. O fată. Cineva de lângă mine, de lângă tine. Tu, eu. Cine nu s-a refugiat în trecut ori nu s-a aruncat în speranță să arunce primul piatra. Totuși, fata despre care vă vorbesc eu azi e paria pentru majoritatea oamenilor, chiar și, ori mai ales, pentru cei care o folosesc. Fata asta […]
Mai mulți decât fiecare dintre cei doi și-ar putea da seama vreodată că încap. Minunat și îngrozitor deopotrivă e că toți oamenii ăștia își fac de cap: simultan sau pe rând. Și ne trezim făcând gesturi pe care nu le recunoaștem ca fiind ale noastre în timp ce spunem lucruri care ne reprezintă. Sau invers. […]
Marile lacuri subterane de unde-și trage durerea apele nefiltrate sunt unele dintre marile necunoscute ale omenirii. Credem că le știm, aplicăm repede teoria cauzei și a efectului, stabilim sursa, pagubele, dacă nu chiar avariile. Totuși, treaba asta nu ne ajută la mare lucru. Să știi ce ți-a provocat o durere nu te vindecă de ea. Are durerea […]
Ce e cel mai intens pe lume nu are nume. Sunt stările alea ale noastre care-s făcute din alte stări, cum ai trimite apele mai multor pâraie-ntr-o văioagă și le-ai lăsa acolo să-și vorbească, să se-asemene, să se certe, să se deosebească, să se facă una cu alta, una dintr-alta, să-și tocească dinții una de […]