Așa l-am pomenit, în fața bisericii, crescut pe marginea șanțului. Era un dud bătrân încă de când eram eu copil. Înalt și gros, noduros nevoie mare, cu niște sucituri și niște-ncovoieri de jurai c-a fost mare dansator în tinerețe și-a supărat vreo vrăjitoare care l-a transformat din om în pom. A fost primul copac pe […]
– Era pe primăvară, așa. Eram coborât în sat după mâncare de vreo săptămână. Într-o noapte, n-aveam somn și stăteam pe târnaț cu cânele. Bună-ta dormea. Și cum mă uitam eu la lună, numai ce văd un foc sus, pe munte, în pădure. Cam pe unde-aveam casa mea de pădurar. – Aveai casă-n pădure, bunicule? – […]
M-a pus dracu’, arareori am eu certitudini în sursa asta a influenței, dar acum n-am niciun dubiu, să deschid feisbucu’ în zi de sărbătoare. Și, în afară de mări, munți, flori, rochii vaporoase, deh, ca la uichendurile prelungite, ce văd ochii mei? O urare a unei mame la aniversarea fiului său. Ce poate fi mai […]
„Crezi că poți să conduci sau mai stăm un pic, să ne revenim după spectacol? Dar știi ceva? Dacă nu poți, lăsăm mașina aici și venim s-o luăm mâine. Hai, mai bine, să mergem pe jos, eu am nevoie“. Ieșiserăm toți trei, un copil și doi adulți, de la teatru. „Nu, nu, pot să conduc, […]
Venise iar vara, încă una. Și asta-ncepuse tot așa, dintr-o ploaie oprită. Nestor ieșise în cerdac, să vadă cum curge apa pe munți, cum îi înmoaie. Se gândea că apa aia o s-ajungă și la el și-o să-l spele de viață, apoi o să-l ducă mai departe, în jos, o să-l absoarbă pământul. Dar apa […]
Cât de frumoase sunt femeile care afumă dulcețurile își pocnesc palmele de frunți și râd aproape aburi dulci cu credință în ziua de mâine mirare în cealaltă vară cu căpșuni și cireșe în prunele toamnei de la toamnă în anul de la anul în fum.
Așa zicea ultimul recensământ, anume că mai suntem 19 900 000 de români. Dar de-atunci au trecut niște ani și nu prea cred că ne-am înmulțit. De ce nu cred asta? Păi, tocmai fu scandalul cu diluția dezinfectanților, iar înainte de el, înfiorătoarea situație de la spitalul din Pitești, iar și mai înainte… Colectiv. Mult rău […]
Îmi bate vântul sub piele și nu face tic-tac niciodată bate curs, asuprește vene și capilare face cărări și drumuri mari câteodată mai mari decât pot eu să bat bate săltat ridică dealuri și munți orogeneză șuierată nu port arme nu port prapori nici tuiuri nu port pică portvânt și porturme de vânt de apă de […]