Tag: bunica

Bunici buni

„Să aibă caracter!“

Povestește-mi despre tine când erai mică. Așa o rugam câteodată, seara, când se așeza lângă mine, își potrivea perna înălțată la spate, punea lampa pe lada studioului, lua andrelele și începea sau continua să îmbrace lumea cu ele. Asta, iarna. Vara, trăgeam scaunul de lângă ea când își bea cafeaua de după-amiază și-o iscodeam cu mare […]

DSC03592

Rozina, femeie deșteaptă

Era sâmbăta trecută, după prânz. Petrecere în casă, copii ştiuţi şi năzdrăvani, muzică, dans, zugrăveală proaspătă, nesomn la adulţi. Frenezie. Bunică-mea, Irma, tot sunase cu o seară în urmă, să ne ureze. La zgomotul şi vânzoleala din casă, n-am auzit niciunii telefoanele. Ne-a găsit sâmbătă, i-am dat-o pe sărbătorită la telefon şi i-am zis copilei […]

Trei femei

Legături

Oamenilor le e tare frică de simţuri. Şi nu de văz, auz, miros, pipăit ori gust. Nu. De simţurile alea care nu au nume le e frică. Ne place să fim botezători, ne simţim mai în siguranţă aşa, iar ce n-are nume nu există. Ba există, chiar dacă ne sperie. Legăturile alea pe care nici nu […]

Bunica Acsinte

Şi pe tine, şi pe tine…

Nu ceai, ci cafea, nu ora cinci, ora patru. În fiecare după-amiază. Într-un ibric mic, de două cafele, şi indigo. Cafeaua ei ritualică, rapelul celei de dimineaţă. Pentru că, da, în fiecare zi, bunica mea se vaccina cu cafea. Uneori, ascultam cu atenţie şi evlavie ce-mi spunea. Alteori, crudă ca orice copil, aşteptam să termine […]

Coca Acsinte

Dă-i cu spirt, cocoană!

Nu m-am gândit până acum la un fluture ca la un temei, dar azi-dimineaţă am deschis ochii asupra unuia mare şi colorat care-mi explora camera fără să caute vreo ieşire. Nimic nervos, nimic disperat. Nu căuta. Doar poftea din aripi şi gusta din aer. Din cauza lui n-am ştiut unde şi când mă aflu, dacă sunt […]

Acsinte inima

Vezi să nu stai pe inimă

Venea acasă obosit, mânca o felie de cozonac şi bea o cană mare, cu lapte. Se-aşeza-n pat şi, invariabil, îşi lovea ceafa de lada studioului. Bunică-mea-i zicea: „Ai grijă, Florică!”. Tot invariabil. Eu mă obişnuisem cu sunetul şi cu lovitura, într-un fel chiar le aşteptam. Bunicu-meu freca un pic locul bătut de-acum şi-şi găsea locul […]

Vifor

Timiditatea la cai

Era cult şi, câteodată, tandru. Îl chema Vifor, iar chestia asta-i punea mult prea multe probleme existenţiale de cinci-şapte ori pe zi. Vara. Iarna, doar de vreo trei. Mă-sa şi tac-su aveau aşteptări neîmplinibile de la el. Şi pentru că-ncepuseră cu pretenţiile de când era foarte mic, iar Vifor nu-i mulţumise cu frumuseţea lui copilărească, […]

Acsinte grecoaica

Grecoaica

Minionă şi plăcându-i femeile înalte. Bucurându-se cu râs de fiecare dată când îi intram pe poartă şi-mi zicea: „Ah, ce mare te-ai făcut! Bine că semeni cu bozgoru’ de tac-tu.“ Aveam şapte ani şi eram deja cât ea de-naltă. Şi-i umblam, nu fără ştire, în noptiera cu oglindă, aia care mirosea a lemn-dulce. Luam de-acolo […]