Tag: casatorie

15692833579_80e1d5f49f_z

Am zis bine, Titi?

Tanti Sofica se măritase de tânără cu nea Titi. La șaișpe ani, c-așa se luau oamenii pe vremea aia. Era o femeie frumoasă, cu părul roșu, cu dinți înalți, drepți și parcă mai mulți decât ai restului lumii. Când râdea, te cuprindea. Așa ziceau bărbații. Femeile ziceau că parcă te-nghite. Tanti Sofica era croitoreasă. Știa […]

Tata

43/ 65

Mama şi tata împlinesc la vară 65 de ani. Amândoi în aceeaşi lună. Ea e mai mare decât el cu 18 zile şi-i mai aminteşte de chestia asta când o enervează. Un fel de autoritate a străbunilor. Astăzi, 20 mai 2015, ai mei împlinesc 43 de ani de la căsătorie. 43 din 65. Enorm. Mi-i […]

Verigheta

Limonadă şi rechizitoriu

Lunea nu e cea mai bună zi pentru revelaţii. Dar nu alegi tu, aşa că n-ai decât să te supui sau să te umfli un pic în pene. După cum ţi-e firea. Mie nu mi-e clar cum e firea mea. Nu încă. Am stat câteva clipe şi-am tăcut din plin, pe urmă m-am aşezat pe […]

Mamaia Lacrima Acsinte

Până la capătul capătului

–  Știi cum doare sufletul, mamaie? Am râs, am privit pieziș bătrâna din fața mea și i-am răspuns neaoș: –  Ca hemoroizii, mamaie. După cum își contorsionă chipul, mă pufni pe mine râsul și am înțeles că o trecuseră dureri similare. Eu nu știam, dar auzisem de la o prietenă că într-o noapte se plimbase […]

Gangsterii lui Acsinte

Tu de ce nu ai copii?

Aceasta nu este literatură. Aşadar, nu vă iluzionaţi. O să vă povestesc, aşa cum m-oi pricepe de limpede, o-ntâmplare adevărată. Eram în anul I de facultate, la Teologie. Unele materii, cum ar fi „Arheologia biblică“, le făceam la comun, adică toate secţiile la un loc, în amfiteatru. Aşa că eram destui acolo, poate peste o […]

Visine

Vişine bacalaureate

Terminasem ultimul an de liceu şi nu mă dusesem să-mi iau cărţile de la premiu, că sufeream de sindromul câinelui bătut o dată, da’ bine. Cu un an în urmă, luasem premiul I, iar taică-meu îmi spusese că l-am făcut de râs în oraş. Cine draci mai pomenise să iei premiu-ntâi în clasa a XI-a?! […]

Gunka Vergulescu

Dragoste oarbă

Mă întâlneam cu ei destul de des în vremea aia lină pentru că drumurile noastre duceau cam în aceleaşi locuri puţine. Nu-i cunoşteam, dar bănuiam că el, după înfăţişare, trebuie să fie artist. Avea în jur de şaizeci şi cinci de ani, un trup de statură medie, însă vânjos, un chip vesel şi mobil, cu […]