Tanti Sofica se măritase de tânără cu nea Titi. La șaișpe ani, c-așa se luau oamenii pe vremea aia. Era o femeie frumoasă, cu părul roșu, cu dinți înalți, drepți și parcă mai mulți decât ai restului lumii. Când râdea, te cuprindea. Așa ziceau bărbații. Femeile ziceau că parcă te-nghite. Tanti Sofica era croitoreasă. Știa […]
Am văzut-o în mulțime. Freamătul ei mi-a atras privirea. Toți oamenii stăteau cuminți și ascultau, se uitau: se lansa o carte. Ea umbla printre ei, îi atingea, îi privea în ochi. Ei se dădeau la o parte, îi făceau loc, îi zâmbeau sau se mirau, unii înțelegeau, alții doar o lăsau să se manifeste. Eram […]
Pentru că sigur au un loc al lor. Poate un câmp auriu, cicatrizat și el pe ici, pe colo, poate o linguriță de nor alb, de munte, ori poate au marea lor cea mare, cea mai mare, cicatrizată în adâncuri, caldă și roșie la țărm. Sau poate locul inimilor cicatrizate e-n inimile noastre pletorice, neapărat […]