Lumea le spune minciunilor fără efecte majore „minciuni inofensive“. Ele chiar şi sunt inofensive, văzând lucrurile dinspre partea emiţătorului. El minte ca să scape de-o situaţie cel mult stânjenitoare, nimic grav, dar enervant, ca un fir rebel de păr în cocul unei doamne excelent fixate.
„Am întârziat, iartă-mă, ce trafic îngrozitor!“.Cine n-a spus asta măcar o dată să ridice primul piatra. Când, de fapt, el plecase de-acasă târziu fiindcă, de exemplu, tocmai atunci, tocmai în ziua aia, tocmai înainte de plecare intrase-ntr-un ambuteiaj în propria lui viaţă. Unul temporar, însă profund destabilizator. Profund pentru situaţie.
Minciuni sociale, veţi spune. Chiar că inofensive, ce naiba, toată lumea se scuză-n varii chipuri drăgălaşe, să nu se simtă ceilalţi neimportanţi. Doar n-o să te-apuci să le mărturiseşti străinilor că exact când trebuia să ieşi din casă au apărut trei deturnători deodată, fiecare cu câte-o chestiune vitală, care nu suferea amânare. Ori că ţi-ai rupt ciorapii la uşă şi-a trebuit, normal, să te-ntorci. Nici nu mai sunt minciuni astea, ci paşi de menuet contemporan.
Foto: Costică Acsinte
Dar ce te faci atunci când te minte un sensibil, un suflet de artist? Când îţi spune că i s-a-ntâmplat o nenorocire – şi ţi-o descrie frenetic, până la cutremur –, şi de-aia a-ntârziat sau de-aia n-a ajuns ori tocmai de-aia s-a disfuncţionat? Păi, ce să faci? Te simţi vinovat, compătimeşti cu persoana, te consideri un criminal de conjunctură, cu şanse de-a ajunge unul profesionist, că uite ce dezastre poţi provoca în vieţile oamenilor.
Asta pentru că tu n-ai de unde şti că eşti minţit. Tu crezi frământarea omului, tulburarea lui, disperarea. Nu eşti dotat cu turnesolul care deosebeşte minciuna de neminciună, ca să nu umblăm noi cu vorbe mari, cum ar fi „adevăr“. Şi e foarte bine că nu ai dotări supraomeneşti. Ce ne-am face cu atâta claritate-n viaţă? Am umbla cristalini pe drumuri, îngheţaţi şi înfiorător de (trans)lucizi. Ne-ar spăla ploile şi zăpezile ca pe acoperişuile din tablă ale caselor. Ni s-ar scurge-n ochi, ca pe streaşină, iar pe urmă ni s-ar prelinge-n pantofii de sticlă. Ăia mai bogaţi ar avea conduri din sticlă de Murano. Dar toţi am avea ochi de sticlă, ca să vedem izvoare.
Ce să-ţi spun, om bun? Minte-mă-nainte. Şi tu, doamnă, şi tu, domnule. Mulţumesc pentru minciună. Asta-nseamnă că-ţi pasă de mine, că nu vrei să mă doară. Mă simt eu niţel vinovată că te-am tulburat, dar şi vinovăţia e câteodată bună, că te umanizează. Nu-ţi lasă sângele să sticlească.
Menuet contemporan, zici, ai?!
Da, cred ca menuetul asta e pentru a nu strapunge in celalalt.
Nu prea tare.
Io mintz ca porcu, dna Ana, sarumana si protzapu ! Dupa cum se stie, porcu ii cel mai minicinos animal, chiar mitoman. Deunazi am fost la scarba de fisc si iam zis unei cucoane dela ghiseul 3 cai frumoasa tare. Cucoana nu numa ca nui frumoasa, dar chiar e urata cu crengi. Stiti ce sa bucurat ? Saptamana trecuta iam pupat mana prin ghiseu ceremonios si a zis cas 1 tip de treaba si ca ferice de nevastamea. Nevastamea zice ca a fost chiora la oki cand sa maritat si azi chiar ma pocnit in cap poc, poc, poc, de 3 ori poc. Noroc ca eram cu casca de role in cap si nam samtzat nica, dar am zis au, vai, si valeu , asa de complezenta, caci nui frumos sa tio traga careva si sa nu schitezi nici 1 au. Ar fi lipsa de bun simt, ceeace nui cazu meu caci is 1 tip educat si cu manere alese. Manerele mi le aleg singur din codul bunelor maniere, manual pe care il port mereu in buzunaru dela sacou, cu titlu la vedere ca sa vaza lumea cas educat.
Azi e ziua recoltei. Fie ca ziua recoltei sa va gaseasca la aprozar !
Dna Ana, sarumana si ardeiul, de ce nu vreti pt., ca sa intrati in dialog cu 1 ca mine, ce vam facut ? Azi , a II-a zi de ziua recoltei, am insamantat arpagicu, asta asa in spirit de fronda fata de Ziua Mondiala a Recoltei. Chiar mia intrat 1 arac in cur si de durere am sarit ca ars in sus, caci nui indicat din moment ceti intra 1 harac in cur (moment sublim dalminterea ), sa sari ca ars in sus, caci chiar mia placut si a fost o revelatie pt. mine caci in sfarsit iam inteles pe homosexuali. De durere, am mai stat cca 45 min. cu haracu inhipt in cur (as fi stat mai mult , dar ma sunat nevastamea), dupa care am sunat la 112 si leam zis ca nui cazu sa intervina, caci nui nica grav. Dupa cateva secunde, totalizand vio 3 ceasuri, a venit smurdu cu utilaju de descarcerare a aracului din cur si leam dat o spaga totalizand vio 3 lazi cu kapia si 3000 de euro ca sa ma mai lase oleaca tras in arac. Sefu echipajului smurd a acceptat in aplauzele echipajului care infuleca de zor vata infipta in batz, caci actiunea sa pretecut in apropierea unui iarmaroc, care e vecin cu gradina mea cu araci…
Am fost plecată, iartă-mă, micule.
Jeotem, ce dracu’[
Erata. Am sarit ca ars in jos, nu in sus. Cum reacu era sa sar ca ars in sus ? Ce poate fi mai horor sa sari dracu in sus, cand e mai placut sa sari in jos atuncea cand iti intra aracu in cur ?