Ca să fie clăruţ dintru-nceputuleţ, expresioara din titluleț îi aparţine lui Doru Roman. Cătam titluleţ, da’ nu eram mulţumiţică deloculeţ. Şi-acumel, să purcedemişor. Diminutivuţele, frăţioreilor. Nebuniuţă de limbişoară. S-a dus drăcuşorilor paletuţa generoşică şi făr’ de morticică de atitudinuţe care să exprime intenţiuţele noastre bunişoare, solicitudinuţa, onestituţa. Avem însă hipocoristicele. Una-douţe, băgăm diminutivuţe. Contextuţele nu ne interesează, mângâiem necunoscuţeii de-a vălmuţa. Când ei se trăsnesc, ne supărămişor, că ie insensibiluţi. Nişte boişori.
Acum vreo dooj de anişori, ba cu unul în plusişor chiar, am fost la Chişinăuleţ şi-am stat ca la trei lunişoare. Oraş mărişor şi frumuşel, lumişoară cumsecădică, tăti bunuţe şi frumuşăli. Şi-o bogăţioară de diminutivuţe, de nu mai ştiai de unde vine următoarea loviturică. Cândişor să fiu invitătuţă la o mesişoară cu alcoolişor inclusuleţ, am fost întrebată drăgălaş: „Da’ o bancî di jânşor răşişor biei?“. Amuia, io iubiesc regionalismuliţele, arhaismuţele şi, în generăluţ, răruţele limbişoarei noastre. Însuţă, aici m-am blocat. Traduceriuţa: „O carafă de vin rece bei?“. Mă roguleţ, abieuţă mă descurc cu un păhăruţ, dar măcăruţ am priceput care-a fost voiuţa găzduţei.
Altfeluleţ, n-am prea avut părticică de mângâieturici pe lumuliţa asta. Crecă din căuzuţă că nu inspir. Nici miculuţă cânduleţ, ca toţi oamenaşii, am fostuleţ şi eu. Mi-amintesc de bunică-mea, cânduleţ se enerva ea greceşte pe trebuşoarele femeieşti: „Fir-ai a dracului, Evo!“. Aşa zicea. Am întrebat-o care Eva şi mi-a zis că-i vorbuliţa de hulpăviţa aia cu merişorul, bărbăţeluleşul şi neascultărica. Dehuleţ, oamenuţilor, feminismuleţul are şi el formişoare dependuleţe de epocuţe. Se prea poate să fi fost şi din căuzica dimensiuniuţelor mele dintotdeaunuţa: la nouă anuţi, purtam treizeci şi nouţă la lăbuţe şi eram ca un copilăşel de vreo paişpişori anişori, crescutuţ la ţâţişoara văcuţei şi hrănit cu fo trei turmuşoare de oiţe la grătărel. Ce drăcişori să diminutivezi la ditamai huidumioara?!
Foto: Costică Acsinte
Apoişor, a încercat bărbată-miuleţ. Mi-a zis „pisi“. Prietenişorii noştri-şi cătau oribituţelele-n altă parte, că nu recunoşteau sărcăstimiorul naturelaş cu care erau obişnuiţei. Au înţeles însă repejuleţ că „pisi“ ăsta era o bazookuţă conjugală extremişor de eficientuţă, de vremuţă ce ne-a şi folosit ca jerbuţă. Mai avem doi anişori şi facem toate pomeniuţele. Dar nu scoatem morţişorul, că ne e fricuţă de moroiaşi. Ne pupăm însă, de faţă cu copilaşul pe care l-am generat felinaş şi cu diagrămioara de temperaturică, de sărbătorele.
Gătuţa, că tâmpesculeţ scriind. Joiuţ mă duc la ginecologălaş. Norocel că-i o duamnă sănătoşică la căpuşor – pe care-am rugat-o, când am născut, să facem un păctuleţ cu permisiunică de înjurăturele şi lipsucă de pronumelaş personăluţ de politeţucă, atâtişor timpuleţ cât au ţinut dureruţele, iar ea a râsuleţ tărişor şi-a vrutişor pe loculeţ –, că altfelăluţ ar fi trebuit să-mi tai urechiuşele, ca să nu fac un colăpsuţ, dac-ar fi apucat-o vreo crizuţă mângâietoare, cu mizuţă de orgănele genităluţe internuţe şi, mai alesuţ, externuţe. Hai, v-am pupătuţ senzuăluţ pe epifizică.
Doamne, aș fi în stare să frământ cozonaci la 50 de grade cui îmi face o traducere în limbă de oameni întregi.
Să știi că răsuflu greu și mai am puțin și mă fac și mică și neagră după așa lectură.
Îuliu! Da’ mare şi albă când ai fost?!
Acum mă smochinii. (apropo, să-ți zic și ție, am văzut la Obor piersici smochinate. Sau smochine piersicate, cum preferi)
Mare caznă pentru ziua de azi că tu știi că mie mi se strepezesc urechile și ochii la așa sufixări.
Ah, vreau! Aşa slabă eşti?! Să nu te văz în ochi!
Vrei? Nu crez. Arătau cam sinistru. Am zis deja, de la păstrăvul somonat încoace n-am văzut așa struțocămilă alimentară.
Mă vezi, mă vezi, îți umplu câmpul, stai liniștită.
O, da, când ne vedem?
Apăsai ca să mă vedeți, măicuțelor, sărna. Io nu mai văz normal. Citii tot și poa` de asta. Calic.
Apăru un popic în locul pozei cu un tener framocs și dăjtebt. De ce? Dacă-mi permiteți să întreb
Io dă un’ să ştiu, Olamicu?
Apăsai în locu lu Olamicu, ca să mă vedeți. În calicia mea, ca un comentac turbat, citii tot și mi s-a blocat retina
Cuando quieras, reina. Io așa stau, nu mă clintesc.
Aşa!
Exact ca atunci cand o prajitura apetisanta e prea dulce si nu o poti manca, tot asa, eu nu pot citi textul acesta extra diminutivizat :):):)
foto: Costica Axintel
Costica Axintel ahahahahah
Eu am lucrat cu o firmă a cărei secretaremă asasina cu facturici,avizele,apeluţe,dar cel mai taremi s-apărut ocheiuţ.
Imi cer scuze, am scris comentariul de pe telefon. Doamne, in ce hal arata
Însă l-am înţeles, nu-ţi face griji.
Bartonoaio!
Cit timp ti-a luat sa scrii textul asta fara sa-i pierzi firul?
Douăzeci de minute.
Uraaaaasc dimintivele mai mult decat urasti tu scrisul fara diacritice O psiholoaga mi-a zis ca mi se trage de la o proasta relatie cu parintii inca din prima copilarie. Nu puteam s-o contrazic… Cat despre Chisinau, n-am fost acolo si ma gandeam sa ajung intr-o zi, dar daca e atat de diminutivat pe cat spui, mai bine imi vad de treaba. Daca cineva din Chisinau are treaba cu mine, sa vina aici! Cum a venit odata un CEO de acolo la un eveniment de-al meu de aici, si m-a rugat “sa-i fac booking la hotel pentru o odaie double”
Pisi, te-ai tîmpituţicuţit, dejaiuţ. Nu mai am sinăpsele, am macaronaşe după ce-am citituţ aicişiluţ. Arză-te-ar foculeţu, scorpiuţo.
Bestial text! În aceeași ordine de idei: https://www.newmoney.ro/opinie-radu-paraschivescu-de-ce-fac-romanii-abuz-de-diminutive/
Îl știu, e foarte bun, cum e tot ce scrie Radu Paraschivescu, pe care îl admir.
Mulţumesc mult.