… și mi-e frică să nu dea o mașină peste copil. Dați-mi și mie o sticlă de clor, din aia mare.
Mă dusesem să iau apă minerală de la magazinul din colțul străzii, când s-a deschis brusc ușa, a intrat o femeie precipitată și a zis cuvintele astea. Și eu, și vânzătoarele ne-am întors privirile către stradă în același timp. Magazinul e poziționat între două străzi, într-un loc destul de periculos, până nu ajungi la întretăierea lor, nu ai cum să vezi dacă vine o mașină din stânga sau din dreapta. E și un trotuar foarte îngust în fața magazinului, trotuar pe care însă nu-l folosește nimeni. Ar fi putut pune căruțul măcar acolo, dar ea îl lăsase efectiv în stradă, pe carosabil. În el, un bebeluș de șapte-opt luni.
Sigur că e nebunesc să lași căruțul, cu copilul în el, pe trotuarul din fața magazinului, dar să-l lași în stradă e absolut halucinant. M-am repezit spre ușă, strigându-le celor trei femei „Sunt eu nebună?!“, dar la ușă m-am ciocnit cu mămica lăsătoare de căruț în stradă, căci avusese banii pregătiți, iar una dintre vânzătoare scosese sticla de clor cu viteza sunetului, femeia o înșfăcase și acum se grăbea să-și recupereze căruțul, cu copil, din stradă. Am lăsat-o pe ea să iasă, normal, m-am întors la vânzătoare și le-am mai întrebat o dată: „Fetelor, vă rog, ziceți-mi, sunt eu nebună?“ Erau mute.
Doamna era binișor trecută de treizeci de ani, precizez asta pentru că tot vorbim în ultima vreme despre analfabetismul funcțional al copiilor noștri și sugerăm cumva că ar fi o problemă a ultimilor ani. Păi, analfabetismul funcțional nu are legătură doar cu imposibilitatea de a înțelege un text scris, ci cu, așa cum marele și minunatul Creangă ne spunea încă din secolul trecut în povestea drobului de sare, incapacitatea de trai. Să lași căruțul, cu copilul în el, în stradă, ca să nu mai faci efortul de a-l trece peste pragul magazinului, loc era înăuntru pentru trei căruțuri, e o formă de incapacitate de a înțelege cele mai evidente pericole. Deși doamna spusese, când intrase în magazin, că dorește să fie servită înaintea oricui, ca să nu cumva să-i calce vreo mașină copilul pe care-l lăsase-n stradă. Totuși, n-a putut lua în calcul faptul că mașinile nu se deplasează cu viteza melcului și nici nu și-a dat seama că locul ăsta de întretăiere de străzi are o vizibilitate foarte redusă.
Nu vă povestesc întâmplarea asta ca să ne uimim împreună, ci ca să ne amintim împreună cât de importantă este educația, cât de importantă ar fi o materie care să se numească Educație de viață privată. Unde, da, să li se explice copiilor și de ce nu poți lăsa căruțul în stradă și nici măcar pe trotuar. Nu există siguranță totală nici când ești tu lângă copil, darămite când e lăsat singur în stradă. Bebeluș în căruț. Să li se vorbească copiilor despre viață, despre trai, despre lucrurile astea simple, care par la-ndemințile tuturor, dar, vedeți bine, nu sunt.
Imi pare rau daca o sa te dezamagesc dar aici este vorba de prostie crasa! Poti sa faci cate cursuri vrei de educatie de viata privata cu tipul acesta de oameni, poate or sa respecte invataturile de la curs dar la orice problema de viata care nu se ”pliaza” pe ce au invatat la curs tot tampenii vor face…
Cred, Nicu, că, dacă se va face serios educație de viață privată, în vreo două generații se va observa diferența.
Oricum, o imbunatatire se va observa! Doar ca nu stiu daca se va putea eradica asa ceva…
Eradica e imposibil, însă orice îmbunătățire este salvatoare fie și pentru o singură ființă umană.
Ce poate fi normal intr-o tara in care daca ajungi in fata unui giseu, persoana care este in slujba ta, isi bate joc prin atitudinea indolenta si asociala? Stiati ca acest termen de “ghiseu” nu exista in Germania? Nicaieri nu exista o “fereastra” in spatele careia sa stea “seful actelor”….
Ce poate fi normal intr-o tara in care mama mea de 93 de ani primeste un termin (pentru a putea semna niste acte de vanzare) la psiholog dupa cateva luni, “pentru ca cineva din birou asteapta bani pentru un termin mai rapid”?! Daca as insirui doar o parte din absurditatile vietii din Romania, mi-ar trebui mult timp si spatiu, de aceea analfabetismul functional este doar o cauza a unei societati perimate, de loc modernizata. Comunistii si urmasii lor nu doresc modernizarea Romaniei si aici avem cauzele, pentru ca doar consecintele sa le tratam e ca si cand focarul unei epidemii il lasam de-o parte si incepem individual sa ne tratam – si vedem bine care sunt consecinte: plecatul din tara, in Romania nu functioneaza mai nimic…analfabetismul functional…
PS
Stiu deja urmarile marilor manifestatii de ieri, de azi:
ori Guvernul si “omul-mustata din umbra” isi dau demisia imediat si accepta alegeri anticipate, sau,
cele patru-cinci milioane de romani plecati nu se vor mai intoarce niciodata in tara lor….,iar consecinta, in Romania lucrurile nu se vor schimba in bine.
Ion Creanga sec.XIX, noi ne gasim “acum” in sec. XXI.Si mie mi se intampla sa ma cred inca in sec.XX…Asa se intampla cu omul mai “mare” de varsta magica 40…