O cheamă Alexandra. E tânără, e mamă, e îngrozită. Fetița ei are zece luni. O să vă spun povestea lor pe scurt, pentru că ele două se află acum într-un centru de ocrotire și e vital să fie protejate în continuare. Pe de altă parte, sunt amănunte în povestea asta care mă tem că ar putea da idei altor abuzatori. De trei zile mă tot gândesc cum să scriu. Pe de o parte, caut să nu le expun, pe de altă parte, să scriu în așa fel încât să fie limpede că au nevoie acum de ajutorul nostru. Nu am mai făcut asta, vă rog mult să-mi iertați stângăciile.
Alexandra mi-a scris un mesaj acum patru zile: „Am nevoie de ajutor. Și mi-e jenă. De două luni tot am rețineri să vă scriu. Dar n-am mai avut încotro. Sunt disperată. Aproape că nu am curaj să scriu, dar am ajuns la limită.“ Eu eram tare bulversată în ziua aia, un om foarte apropiat suferise o operație grea și mă pregăteam să merg la spital, să-l văd, când ieșea din operație. Am rugat-o să-mi scrie, să văd dacă sunt în stare să-i fiu ajutor în vreun fel.
Și-a scris. Și m-am cutremurat. Alexandra a fost bătută de mică: „Tata e extrem de violent și ne trezea noaptea pe mine și pe mama înjurându-ne și ţipând, dar el nu bea deloc.“ De mai multe ori mi-a zis lucrul ăsta, cumva, ca să înțeleg că nici măcar „justificarea“ alcoolismului n-o are. Tatăl a bătut-o pe Alexandra și când a fost însărcinată, n-a contat asta. Și după ce a născut. Alexandra a luat fetița și au fugit la tatăl copilului, în noaptea de Paști. A bătut-o și el și a sechestrat-o. „M-a bătut, mi-a desprins operaţia de cezariană. Poliţia i-a zis că dacă mă mai ţine sechestrată vine cu pompierii. Am fugit, am lăsat toate lucrurile în urmă și m-au dus pe la 3 adăposturi. Ploua, fata o luasem așa, fără șosete, eu la fel.“
De acolo, au plecat în altă parte, într-un loc unde sunt multe femei și mulți copii, victime ale violenței domestice. Un loc în care nu intră niciun străin, tocmai ca nu cumva să aibă acces abuzatorii. Un loc unde toate aceste femei au grijă de copiii lor, au grijă de spațiul în care trăiesc. Se autogospodăresc. Se plătește ceva în fiecare lună, pentru cazare, doar că Alexandra nu are din ce plăti fiindcă nu are cum lucra, fetița fiind prea mică. Așa că are restanțe. Hrana ei şi a fetiţei reprezintă tot responsabilitatea ei. La fel, îmbrăcămintea, încălțămintea, scutecele copilului, medicamentele de care au nevoie, produsele de curățenie etc. Mama ei a ajutat-o până acum, numai că și mama s-a acoperit de datorii din acest motiv şi este și grav bolnavă.
Alexandra, care e absolventă de facultate și vorbește foarte bine două limbi străine, iar pe o a treia o înțelege bine, a luat un interviu de curând. Va începe să lucreze din toamnă. Cât va fi ea la serviciu, fetița va fi la o creșă care este legată de locul unde se află ele două acum. Numai că această creșă nu funcționează vara. Acesta este motivul pentru care Alexandra nu poate merge acum la serviciu și e foarte bine că angajatorul a acceptat să înceapă din toamnă.
Problema e că Alexandra nu are acum niciun venit, în afară de alocația fetiței, și mai are și datoriile pentru cazare. Planul de intervenție pe care l-au făcut cei care o adăpostesc acum presupune cazare și consiliere psihologică pentru mamă, timp de un an și jumătate. Ea va începe să lucreze din septembrie și vrea să rămână în acel loc în care se află acum până se pune pe picioare atât material, cât și emoțional. E o tânără abuzată fizic și emoțional de când era copil și până anul ăsta, în aprilie, când a ajuns unde este acum, cu fetița.
În seara în care mi-a scris mie, nu avea niciun leu. Mi-a spus că, neavând niciun ban și nicio perspectivă de a câștiga vreunul în această vară, va trebui să se întoarcă la bătăile tatălui ei. Eu am rugat câțiva prieteni să doneze oricât de puțin, ca să aibă măcar de pâine și de lapte pentru două-trei zile, timp în care am vorbit cu ea, am aflat toate detaliile, ba chiar am rugat o femeie pe care am văzut-o o singură dată, dar pe care o respect mult și o prețuiesc, să meargă să o viziteze. A fost azi. A, Alexandra nu avea nici cont, prietenii mei și cu mine am donat în contul unei prietene de-a Alexandrei. Acum are și cont, am rugat-o să-și facă. Și-a făcut.
Nu i-am promis nimic Alexandrei, i-am spus doar că voi scrie despre ea și fetița ei. Și că-i voi ruga pe toți cei care vor citi acest text să doneze un leu, doi lei, trei lei, pentru ea și fetița ei. I-am mai spus c-o să caut oameni care să vrea să stea, din când în când, de vorbă cu ea, oameni din orașul ei. Prietena mea care a fost azi la ea mi-a spus că știe ea cel puțin o femeie care va vrea să se vadă cu Alexandra, să stea de vorbă. Pentru că Alexandra, un om atât de tânăr și atât de durut, are nevoie de bani, dar și de suflet. Alexandra e speriată, e și firesc, la cât a fost de lovită, Alexandra se teme să nu supere, să nu greșească. Alexandra plânge mult și des, zice că nu găsește în ea motorul care să o pună pe drumul cel bun. Și e foarte supărată pe ea însăși fiindcă nu e în stare să-l găsească.
Eu i-am spus că unul dintre rosturile noastre, de oameni, este să fim alături de un semen de-al nostru la greu. I-am spus că o să încerc, spunând povestea ei, chiar și așa, parțială, ca să o pot proteja, să îi arăt că există oameni cărora le pasă. Am rugat-o să aibă încredere, mai ales că e vorba despre un ajutor mic de la fiecare, un leu, doi lei, trei lei. Un pic, dar de la mai mulți oameni câte un pic. Și de-asta vă scriu azi, să vă rog să fiți picul ăla pentru o femeie necunoscută care are nevoie acum să treacă vara, ca să poată începe serviciul, să-și dea fetița la creșă, să nu fie nevoită să se întoarcă la insulte și bătăi. Vă rog mult s-o ajutăm să se ridice din durerea asta și să pună început bun pentru ea și fetița ei.
Conturi:
Buna seara! Am aflat din postarea de pe facebook de povestea Alexandrei…… m-a revoltat, m-a impresionat, prin urmare am donat atat cat am putut acum. Este foarte bine ca ati publicat povestea pentru ca exista multi oameni minunati care nu raman indiferenti si sunt dispusi sa ajute. Sunt convinsa ca Dumnezeu o va ajuta pe Alexandra sa mearga mai departe, sa duca o viata demna si sa le fie bine ei si fetitei. Sigur ca in aceste cazuri, care nu sunt putine, persoana care publica povestea reprezinta o garantie in plus, cel putin pentru mine a fost , iar finalitatea poate fi intradevar reusita!
Numai bine!
Maria – SB
Vă mulțumesc mult.
La mulţi ani, Alexandra! Nu mai eşti singură, te îmbrăţişăm. Şi ne mobilizăm. Stai acolo, la adăpost! Vom avea grijă de tine.
Te îmbrățișez, Liliana.
Bună Alexandra, m-a impresionat suferința ta, dacă se poate aș dori pe adresa de mail detalii referitoare la locul unde ești găzduită, te rog să nu mă înțelegi greșit dar uneori internetul este invadat de false „ situații disperate „. . În funcție de nevoile tale voi încerca să te susțin atât cât pot. Doamne ajută să întâlnești oameni cu suflet !
Doamnă, dacă doriți, îi voi da Alexandrei adresa dumneavoastră de e-mail. Dar confirmați-mi, vă rog, că sunteți de acord să i-o dau.
Ana, nu cred că e în regulă să o expui, decît dacă cunoști foarte bine omul, și nici atunci, ea e acolo tocmai ca să fie protejată, cine are încredere în girul tău poate dona puțin, cine nu, poate ar fi bine să caute alte cauze în care să creadă. Sunt sigură că sunt mulți oameni care vor crede că nu te joci cu astfel de lucruri și o vor ajuta.
Nu e bine sa ii dati emailul. Nu stiti cine se ascunde in spatele unui profil.
As vrea sa ii trimit câteva hăinuțe pt fetița, deasemnea produse pt curatenie și igiena. Cum as putea sa fac? Mulțumesc
Își va cumpăra ea, din donații. Vă mulțumesc mult că înțelegeți că nu pot posta numărul ei de telefon.
Sau un Nr de telefon are?
La mulți ani! Am donat! Să îți fie de folos!
Mulțumesc mult, Petronela, nu o voi expune, am zis că-i dau Alexandrei e-mailul doamnei, dacă doamna este de acord.
Vreau sa stiu daca Alexandra este din Bucuresti, as vrea si eu sa vorbesc cu ea. Deja am.donat pt cauza ei, dar ma gandesc ca are nevoie si de altfel de ajutor.
Nu este.
Am donat acum, si am programat plati recurente pentru urmatoarele doua luni.
Nu stiu insa daca e o buna idee sa ii dati numele complet, o cautare pe Google ar putea face mai mult rau decat bine…
Numai bine !
Și-a asumat asta. Contul are nume asociat la toată lumea.
La multi ani , Alexandra ! Fii puternica si ai incredere in tine ! Nimeni nu e singur …..
Donat, sa speram ca se vor gasi mai multi oameni cu suflet astfel incat sa poate duce o viata normala, departe de tatal violent.
Mulțumesc.
Am mare incredere in tine deci voi dona in fiecare luna 50-100 de lei , cat pot Sunt femeie si mama de fata si inteleg perfect disperarea ei Violenta e peste tot in jurul nostru , indreptata ,firesc ,impotriva celor mai “slabi” fizic:copii , femei, animalute Te admir pentru tot ce esti si ce faci Noroc bun!
Îți mulțumesc în numele lor.
Bună seara! Am donat si noi si am distribuit povestea. Sunt sigură că am in listă persoane dornice să ajute. Să ne țineți la curent.
Am donat si eu. Sper sa ii fie bine. Daca are nevoie si de alt sprijin, inclusiv in orasul ei, da-ne de stire.
Vă mulțumesc, vă mulțumește Alexandra, oamenilor buni.
La multi ani luminosi, Alexandra! Imi pare rau pentru toata suferinta ta de pana acum si te admir pentru pasul facut de a pleca din acest context ingrozitor si de a-i da astfel fiicei tale (si tie) sansa unei vieti mai bune. Curaj! Suntem alaturi de tine! Am donat si eu si am distribuit povestea ta.
Si eu am donat. Mult succes Alexandra si nu te intoarce vreodata la viata de inainte. Tine minte ca nu ai plecat pentru ca iti era bine.. Intotdeauna o usa inchisa, reprezinta un drum nou. Si intotdeauna este loc de mai bine. Multa putere si sanatate!
Ana ti-am dat mesaj privat pe pagina ta de fb. Acolo nu pot sa comentez, pentru ca nu suntem prieteni pe fb, dar te urmaresc. Acum am vazut ca se poate scrie aici. Am donat si eu, multumesc.