Aşa. Cu familiile. Dacă-ţi creşti singur copilul, să ştii că ai treabă tot timpul. Să mături şi să pui flori pe-un drum. Când s-au prins, să le uzi, să le-ngrijeşti. Să-ţi lipeşti mătura de mână, să n-o cauţi. Drumul ăla e cel pe care celălalt părinte al copilului vine mereu către copil. E datoria ta să fie drum curat, cu flori. Neapărat să dai drumul soarelui. Să fie drum luminat.
Te-a supărat celălalt părinte al lui? Nu face, nu drege? Deloc sau nu destul? Supărarea ta nu e loc de-nchinare. Dar fericirea copilului tău este. N-ai să-mbunezi pe nimeni şi n-ai să-ndulceşti nimic dacă te-ncrâncenezi. Şi să nu crezi că le ştii tu pe toate şi că ai dreptate tu, nu celălalt. Poţi să şi ai, dar dreptatea nu e iubire. Pe copil îl doare dreptatea ta, dacă ea e aducătoare de tristeţe. Şi pe tine te nefericesc dreptăţile care dor, aşa-i?
Curăţă masa, părinte, fă o cafea, pune o supă-n farfurie, când vine la tine mama sau tatăl copilului tău. Da, cheamă-l la tine pe cel datorită căruia ai bucuria de a avea un copil. Sau de a te avea un copil. Fără acel om nu l-ai fi avut. Nu pe acel copil. Despărţirile n-ar trebui să dezumanizeze. Ele modifică stări civile şi trupeşti. Alea mintale şi sufleteşti se pot modifica şi ele, dară veghează să nu fie-nspre durere şi amar.
Foto: Costică Acsinte
Nu-ţi creşte copilul în ură, că va ajunge, cu siguranţă, un urâtor. Iar ăştia trăiesc un chin perpetuu. Se-adapă de la fântâna cu otravă, care nu seacă-n veci. Dacă nu-ţi pasă de chestia asta şi te gândeşti că urâbilul tău merită şi ura copilului tău, am o surpriză pentru tine: tu eşti cel pe care-şi va-ncerca el ura, tu, crescătorule, modelule, ăla de la-ndemână. Niciun altul. Aşadar, fii măcar egoist şi fereşte-l de ură din acest motiv, să n-o ascută şi să n-o asmută pe tine. Ridică-te din tine, ai dreptul.
Nu despărţi sufletul unui copil. Copiii nu sunt proprietăţi. Sunt oameni care într-o zi, când vor fi crescut destul, vor pleca de lângă noi. Oameni întregi. Învaţă-i dragostea, ca să aibă lumină şi putere. De restul se vor lovi singuri.
Glasul sângelui
este
mâna peste ochiul strâns
sunt eu
când o să mă fac mare,
dar aşa de mare
că o să cânte din pământ
înspre ei
atunci îşi vor desface pleoapele
a glas.
Minunat, Ana, multumesc!!
Cu mult drag.
Cea mai mare gresala e sa-i spui plodului pe care-l cresti singur/a, ca ma-ta sau tac-tu a fost vinovat/a de despartirea voastra, ca a fost asa si pe dincolo. Peste ani, copilul isi va da seama ca unul din parinti a exagerat in invinovatirea incriminatului. Pana una alta, cel care il creste zi de zi, e raspunzator de dezvoltarea, de viitorul copilului.
Multa munca ii la gradina asta. Am un petec de pamant si abia dac pot pentru ca sa fac fata agriculturii extensive. Zic extensive, pt. ca io cand plivesc buruienile, stau extins, tolanit, cas sa ma bronzez uniform. Ieri, vrand sa ma aplec sa copilesc rosiile, m-am asezat cu curu intr-un arac. De durere, dupa cca 15 minute am sarit ca ars in lateral, ca nu p[ot sari in sus deoarece la cca 1 m. deasupra rasadurilor, am plus o plasa verde dan plastec pt. ca astru zilei, in spetza soarele, sa nu parleasca rosiile. Alantaeri mi-am dat cu ciocanu peste o falanga si maine voi urla de durere pentru ca atuncea cand mam plati, nu puteam sa urlu deoarece dormea familia. Ma veti intreba de ce nu urlu azi. Nu pot, pt. ca io is un om organizat si urlu planificat. Sarumana si presa de struguri ! Sa numi spuneti mie ca in debara nu aveti o presa de struguri, ca toata lumea are. Se gaseste la Dragonu Rosu si costa putin, e un chilipir. Poimane imi voi ucide siameza penca ma zgaraiat anu trecut. Intre timp sa vindecat rana si o iubesc mai mult, dar in agenda mea e scris ca trebuie so ucid poimaine.
Lasă-i viața, Raj. Mă iei pe mine la tine, la curte, să fiu bonă la cățea?
Mulțumesc, am plâns